Daca pana acum am scris despre cativa tineri care au avut un loc mai mic sau mai mare in inima mea, acum am sa aduc in prim plan cateva din colegele, fie din scoala, fie de la servici, care mi-au fost aproape si care mi-au ramas prietene, chiar dupa ce drumurile noastre s-au despartit.
Desi au trecut 40 de ani de cand am terminat liceul, inca mai am cateva prietene, aceleasi din acei ani. Nu ne vizitam prea des, nu vorbim la telefon decat cand ne felicitam pentru aniversari, sau daca avem ceva important sa ne comunicam, dar ne bucuram cand putem fi impreuna si suntem ca niste surori care locuiesc departe, dar stiu ca exista undeva cineva care din cand in cand iti trimite un gand bun. Am sa le enumar aici pe colegele-prietene. Viorica este casatorita si are doi copii. Lucreaza, de la sfarsitul liceului, la o autobaza, ca dispecer, daca nu ma insel. Doina e invatatoare. E casatorita si are o fata. Consuela a fost contabila, sotul ei a decedat. Acum locuieste cu fiica ei si isi umple timpul cu cele doua nepoate. Nuti, cea mai veche colega (am fost impreuna din clasa a V-a) e asistenta medicala si viata ei a fost cea mai grea dintre toate. Recasatorita, cu un copil din prima relatie, a mai avut o fetita care a murit impreuna cu bunica ( mama lui Nuti) dupa ce casa a luat foc. Apoi la un timp, cel de-al doilea sot si-a aratat adevarata fata si s-au despartit, cu multe probleme, create de el.
Apoi am cateva prietene din timpul serviciului, persoane cu care m-am inteles foarte bine si cu care imi face placere sa tin legatura, fie telefonic, fie direct, cand avem ocazia sa ne vedem. Una din aceste colege mi-a dovedit, in ultimul timp, ca este mai mult decat o prietena "de ocazie", daca ma pot exprima asa. Ea mi-a sarit in ajutor atunci cand nici chiar cei din familie nu au facut-o si pot spune ca asta m-a impresionat mult si nu stiu daca ma pot revansa vreodata. Gilda este o prietena devotata si altruista si sunt norocoasa ca am intalnit-o. Apoi e Demelzica, adica Elena cu care am fost foarte apropiata pana cand m-am mutat din Ploiesti. Acum nu ma mai viziteaza poate si din lipsa timpului, dar cred, mai sigur, din opozitia lui Gigi, sotul, care mi se pare, ii place sa-si viziteze doar prietenii lui. Poate ma insel... Mai este Aniela si Tori cu care vorbesc din cand in cand la telefon.
Asadar nu am cunoscut doar baieti care si-au lasat amprenta asupra vietii mele, ci si fete care m-au placut si care au ramas aproape de mine, fie si numai cu gandul.
Imi place sa am prieteni, prietene si chiar si aici, la tara, unde locuiesc de patru ani, am incercat sa fiu comunicativa, sa pot sa-mi fac apropiati. E greu, mai ales intr-o comunitate unde toti se cunosc intre ei si vii tu, mot, o straina si vrei sa fii parte integrata, dar perseverez...
Fiind mai tot timpul singura, ma refer la lipsa unei activitati intr-un grup, m-am obisnuit sa vorbesc mult cu mine, in gand. Asa pot sa-mi explic unele lucruri care mi se par de neinteles, asa pot sa ma cert cu Stuart, atunci cand ma supara, fara ca el sa stie si fara sa-i port pica mult timp. Cred ca asta este o metoda foarte buna pentru orice femeie. In loc sa incepi sa tipi si sa-i reprosezi lucruri pe care le-a facut la un moment dat, iar dupa ce te-ai linistit sa regreti ce ai spus la manie, mai bine spune in gand cam ce ai de reprosat si lasa tot planul pentru cand vei fi calma, sau pentru a doua zi si vei vedea ca nu vei mai simti nevoia de a te certa.
Fiind nascuta in zodia pestilor am o sensibilitate mai mare in ceea ce priveste un fel de perceptie a unor fapte care urmeaza sa se intample. O astfel de perceptie o am atunci cand urmeaza sa cad... cu cateva zile inainte simt ca va urma o cazatura. Pacat ca nu pot face nimic sa stopez ce urmeaza sa se intample.
O intamplare nostima, cu acest simt extrasenzorial, am trait-o in zilele revolutiei, sau ce o fi fost in decembrie 1989. Eram la birou cateva colege... incepuse revolta de la Timisoara. Eu mi-am luat cateva zile libere si dupa urarile pentru Craciun si anul nou, am spus ca sunt sigura ca Ceausescu va cadea. A fost doar o vorba care mi-a venit asa de-odata s-o zic. Fiind acasa, urmarind cu sufletul la gura evenimentele care se precipitau in direct la televizor, am cazut in genunchi cand am auzit ca Ceausescu a fugit. La cateva minute dupa ce s-a anuntat ca Ceausescu a fugit, suna telefonul. Una dintre colegele care fusese prezenta cand am spus ca Ceausescu va fi inlaturat, m-a intrebat foarte direct de unde am stiut eu ce se va intampla... Stiu si eu, poate ca mi-a soptit un inger... dar ei nu am stiut ce sa-i raspund. Pur si simplu asa am simtit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu