Partea frumoasa este ca cel care primeste aceste felicitari este obligat,moral,sa trimita la randul lui cate o felicitare celor care l-au felicitat,cu un mesaj de multumire.
Astfel,cei in cauza se simt bine ca nu sunt uitati,iar industria producatoare de felicitari poate sta linistita,ca banii curg.In fiecare zi sunt cumparate sute,poate mii de felicitari,care,dupa ce stau asezate frumos,ca niste soldatei,pe o mobila la vedere,sunt aruncate la cos.
Peste cateva zile va fi ziua mea de nastere si,deja,cumnatele mele mi-au trimis cate o felicitare.Eu,romanca moderna,nu le voi multumii trimitandu-le la randul meu cate o felicitare,ci voi apela la telefonul mobil si la facebook.Nu voi trimite felicitari clasice deoarece nici nu mai stiu unde as putea gasi si nici nu cred ca sunt si din genul de felicitari de multumire.
Cred ca obiceiul englezilor este tare dragut si e pacat ca noi l-am pierdut.Cand eram copil,trimiteam felicitari rudelor si prietenilor,de diverse ocazii...eu insa nu prea primeam...acum nu mai trimit nici eu si ma simt rupta de toata familia,chiar daca,rareori,mai comunicam.Ne-am instrainat,fiecare pe drumul lui si e mai comod pentru fiecare sa se faca ca nu-si mai aduce aminte de celalalt.Traim in anii robotizari si am devenit noi insine niste roboti,care mai vibram,din cand in cand,in momentele triste ale vietii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu