Prima mea vacanta cu rulota

     Nu aveam planuita o vacanta, in mod special, in acest an, dar, intamplarea a facut ca un prieten, din Anglia, cu sotia, sa mearga in Polonia si dorind sa ne vada, am hotarat sa facem si noi un drum pana in Polonia. Astfel, pe 13 septembrie, vineri, am pornit intr-o excursie de o saptamana. Am asigurat casa, pasarile si nu in ultimul rand pe mama, chemand o prietena sa locuiasca la noi in acest timp.
     Cand am plecat, era o vreme de vara, dar calatorind non-stop, odata cu noaptea s-a lasat si frigul. Oricum, dupa 17 ore de mers am ajuns la destinatie, dupa ce am trecut prin tara, de-a curmezisul, adica de langa Ploiesti, prin Brasov, Sighisoara, Oradea, am parcurs partea de est a Ungariei, prin Debretin si Miskolc, apoi estul Slovaciei prin Kosice si Presov, apoi dupa ce am trecut granita (fictiva) in Polonia, am ajuns in campingul pe care il alesesem de acasa, Polana Sosny. Campingul este frumos, curat, linistit, cu ceva facilitati pentru persoane cu handicap si cu un pret bun, fiind in extrasezon.

     Am lasat "casa" in  camping si am fost in Novy Tag, Andrichow si Cracovia. In Cracovia ne-am intalnit cu prietenii de care am spus la inceput si ne-am plimbat prin piata centrala si bineinteles am fost in pasajul cu suveniruri, cu preturi ca pentru turisti... adica destul de piperate. Am cumparat cate ceva, am intrat de doua ori la CaffeHeaven si, din pacate, a plouat mai tot timpul. Imi pare rau ca nu am putut sa vizitam si Castelul Wawel... poate alta data, cine stie? La plecare, a inceput sa ploua destul de tare, ca in masina eram ca o curca plouata si tremuram toata. Dar, per total, mi-a placut. Peste tot drumurile sunt foarte bune, este curatenie, dar au si polonezii un defect, sau cel putin, cei pe unde am fost noi... nu vorbeau engleza (limba turistilor) si ne-a fost greu sa ne intelegem cu ei.

    De la Cracovia, inapoi in camping. In Niedzica, unde este campingul, puteti vizita un castel din sec XIV, biserica locala, unde, in curte este amplasata statuia papei Paul al II-lea, protejata de o cutie de plaxi, cred.

    De asemenea, am mai observat ceva deosebit si anume, pe unul din peretii exteriori ai caselor, este o nisa in care se afla ori o statuieta cu Feciora cu Pruncul, ori una cu papa Paul al II-lea.
    Cam atat despre mica mea excursie in Polonia. Deoarece vremea nu a fost prea buna, ne-am hotarat sa luam drumul inapoi spre casa, dar nu direct, ci facand un ocol prin nordul tarii.
    Probabil timpul a vrut sa ne faca, in ultimul moment, o bucurie si s-a facut cald si soarele a aparut cand am parasit campingul. Am strabatut Slovacia mai repede, acum la intoarcere, sau cel putin asa mi s-a parut mie. Nu vreau sa par sovina, dar am inteles de ce cehii au dorit sa se separe de slovaci. Strabatand Slovacia am avut impresia ca ma aflu pe teritoriu romanesc... drumuri proaste, tigani cat cuprinde si in general o atmosfera care te duce cu gandul la "epoca noastra de aur". No offence!
    Ajunsi in Ungaria, la Miskolc, ne-am decis sa ramanem intr-un camping ales din tara, cu recomandarile de rigoare, Hollostetoi Hegyi. Greseala capitala! Dupa un drum extrem de periculos, cu rulota, am ajuns acolo si,  surpriza, era inchis. Timp si bani irositi. Sper sa nu faca nimeni acest drum, ca nu merita. Asa ca, ne-am intors in oras, am mai alimentat masina o data si am pornit spre tara. Pentru prima data, am intrat in tara pe la Valea lui Mihai, punct de frontiera de care nu stiam ca este functional, si de acolo pana in Carei, drumul este nou, foarte bun. In continuare am tot mers pana la Sighet, deoarece doream sa mergem intr-un camping in Sapanta si cum nu exista indicatoare pentru campinguri am tot ratacit, pana in cele din urma am ajuns la un camping in Sighet, campingul Iza, o adevarata piatra de rezistenta pentru cei cu rulote. Iti trebuie ori abilitati de sofer-cascador, ceea ce are sotul meu, ori sa ai muschi de halterofil, ca sa poti sa-ti parchezi rulota by hand. Oricum, la conditiile si suprapretul practicat (60 lei), nu-l recomand nimanui, nici chiar mie!
    A doua zi, am plecat, dupa ce ne-am chinuit cam 15 minute sa iesim din camping, spre Sapanta, unde, in sfarsit, am gasit campingul Poieni, curat, linistit, in curs de modernizare. Pe acelasi drum se afla si Cimitirul vesel, scopul venirii noastre aici.

In afara de Cimitir, care nu mi se pare prea vesel, ci mai degraba, unic, am mai vizitat manastirea Sapanta Peri, casa creatorului cimitirului si Valtoarea.

    In camping, este un restaurant, stil rustic, foarte placut si mancarea este destul de buna, cu o mica remarca... nu exista nici o facilitate pentru persoanele cu dizabilitati, mai exact este foarte greu sa ajungi in restaurant.

    Tot timpul am avut impresia ca cei din Maramures sunt oameni mai ciudati, ii vedeam mai ursuzi, dar aflandu-ma, acum, printre ei, mi-am schimbat impresia total. Sunt oameni calzi, binevoitori si de aceea imi cer sincer scuze pentru impresia anterioara.
    De la Sapanta am pornit spre Vatra Dornei, pentru a merge apoi sa vizitam Voronetul. Desi initial am stabilit sa mergem prin Bistrita, GPS-ul ne-a condus, fara sa fim atenti, prin Viseul de Sus, si vai! drumul de pe la Viseu pana aproape de Vatra Dornei este o catastrofa, groapa langa groapa, asa ca am ajuns la destinatie cu rulota ca dupa cutremur. Toate, desi asigurate, erau unele peste altele, radioul aproape smuls din perete, o plafoniera cazuta, masa sarita din picior si multe altele. Totusi, am lasat-o asa, in campingul din Vatra Dornei si am plecat spre Voronet. Drumul a fost foarte frumos si vizita a meritat. Si aici am o mica nemultumire si anume, faptul ca trebuie sa parchezi la o distanta de cam 200 m pentru ca de acolo pana la manastire sunt vanzatori de "suveniruri".

    Mi-am dorit de mult timp sa vad Voronetul si in sfarsit visul a devenit realitate. De aici, inapoi in Vatra Dornei, nu inainte de a face o poza in comuna Frasin.

Inapoi in Vatra Dornei, statiune balneo, unde se pare ca nimeni nu da importanta facilitatilor pentru persoanele cu dizabilitati. In camping, trebuie sa mergi ceva distanta, bineinteles pe trepte, sa poti ajunge la toaleta si apa.
    De la Vatra Dornei, a doua zi, am pornit spre casa, prin Bistrita, Reghin, Sighisoara, Brasov... si acasa. Pe traseu am mai facut cateva poze, din masina.

    Cam asta a fost vacanta mea in rulota, pusa aici, pe hartie, destul de sumar, dar cu destule poze. Ne-am simtit bine, cu toate piedicile puse de vreme si lipsa facilitatilor. Acum am invatat cate ceva despre calatoria cu rulota si ne vom alege traseele cu mai multa grija. Acasa, sotul meu a reparat tot ce a fost deteriorat si acum rulota asteapta o noua vacanta.