Sindromul post-polio

Cu vreo cativa ani in urma am inceput sa am o stare de oboseala generala,apoi am inceput sa am probleme cand mancam,mai exact,ma inec cu mancarea si trebuie sa am langa mine mereu un pahar cu apa.Apoi,a inceput sa-mi cedeze un deget de la mana stanga.Am pus toate astea pe seama faptului ca,de cand am familia mea,fac tot menajul,gatesc si toate astea sunt ceva cand ai o dezabilitate fizica accentuata.Cand am avut doi ani,mi s-a facut vaccinul antipolio,cu o doza din cele gresite,ceea ce a dus la imbolnavirea mea grava.Dupa o perioada foarte grea,cand m-am zbatut intre viata si moarte,am inceput sa ma refac,am inceput sa merg din nou si revenirea mea a continuat pe parcursul a mai multor ani.Am fost prin diverse statiuni balneare.Am invatat in scoli normale,colegii m-au tratat ca pe o colega ca si celelalte.Mi-a fost greu,e adevarat,dar nu m-am dat batuta.Apoi am gasit un servici aproape de casa,si cu ajutorul parintilor,am fost salariata 20 ani,pana cand,revolutia a dus la disparitia institutiei in care lucram.Dupa 13 ani de cand am iesit la pensie,viata mea avea sa se schimbe din nou radical.M-am mutat la tara,desi sunt oraseanca,si trebaluind toata ziua am ajuns in stadiul cand nu am mai putut ignora simptomele descrise mai sus.La un control facut la neurologie mi s-a confirmat ceea ce credeam si eu ca am,dupa ce ma informasem pe net.Era vorba de sindromul post-polio.Aceasta afectiune nu inseamna o revenire a poliomielitei,iar medicina actuala nu a gasit un remediu care sa stopeze evolutia,daca nu o poate elimina.In cele din urma am aflat despre un articol scris de o englezoaica,care se aflase intr-o situatie asemanatoare cu a mea,si care,dupa un tratament homeopat,se simtea foarte bine.Am apelat si eu la un doctor foarte bun din Ploiesti care mi-a recomandat o serie de remedii si pot deja spune ca ma simt mult mai bine.Nu mai sunt obosita.Singura problema mai grea pe care o mai am este artroza genunchiului drept,care imi da dureri destul de mari.Sper totusi ca in timp sa rezolv si asta.Sindromul post polio nu este nici macar recunoscut ca boala,desi este o afectiune grava,avand in vedere ca procesul de distrugere a neuronilor ,in acest caz,este deosebit de rapid.Tot ceea ce stiu ca pot face este sa nu fac abuz in nimic,sa ma odihnesc cand simt ca nu mai pot,sa fiu optimista si increzatoare si sa-mi spun ca viata este frumoasa si asa.Ma gandesc cat de greu mi-ar fi fost,in situatia de acum,daca eram singura.Asa,stiu ca am pe cine sa ma bazez si continuand cu homeopatia am credinta ca starea mea se va imbunatati.