Petrecerile de alta data

Astazi este ziua de nastere a unei bune prietene.I-am urat "La multi ani!" via facebook si mi-am amintit de toate aniversarile din perioada predecembrista.Un lucru bun din acele vremuri,care acum imi lipseste,era sarbatoririle zilelor de nastere si onomastice.Cand lucram,imi sarbatoream zilele,de nastere si a numelui,prima data la servici,cu colegii si apoi,acasa,cu prieteni si rude.Mi-am serbat zilele respective pana cand am implinit 30 ani,apoi totul s-a restrans,acasa,la familie.La servici,in schimb se pastra traditia.Cateva din colege inca ma mai suna sa ma felicite,chiar daca au trecut ani buni de cand sunt la pensie.Si eu le sun si le felicit,astfel tinem legatura,char daca o facem atat de rar.Petrecerile de acasa erau tare frumoase...muzica era de calitate,mancare buna si vin de casa,din stafide,sau smochine.Petreceam pana spre dimineata,fara sa deranjam vecinii cu muzica data la maxim.Cand ne saturam de muzica de la magnetofon,incepeam noi,mesenii sa cantam,fiecare cu dramul lui de voce,dar cu multa placere,cantecele care se cantau de obicei pe la astfel de evenimente.Ne simteam bine si ne incarcam bateriile pentru o noua saptamana de lucru. Dar un lucru m-a framantat si inca ma framanta...de ce nimeni din cei pe care eu ii invitam la petrecerile mele nu m-a invitat niciodata la petrecerile lor?!?!...oare pentru ca eu nu am avut nici o relatie pana acum de curand?...oare pentru ca sunt o persoana cu dizabilitate fizica si am nevoie de ajutorul unei alte persoane?...am incercat mereu sa fiu cat mai comunicativa,am fost si sunt o persoana deschisa si vesela,totusi sunt tinuta la distanta...oricum nu ma supar,e greu sa-ti iei responsabilitatea de a fi mai atent(a) cu un om ca mine si oricum,acum sunt trecuta de varsta petrecerilor,preferand sa stau mai relaxata acasa,sa ma odihnesc.Nu ma plang de nimic,numai constat.Cand mi-e dor de petrecerile mele ascult muzica mea de pe youtube musicmissy54 si imi inchipui ca sunt undeva cu vreo 30 de ani in urma.Asta ma relaxeaza si imi umple inima de dragoste pentru viata mea,asa grea cum a fost.Acum sunt implinita,fericita si linistita ca stiu ca,aici acasa,cineva ma iubeste si se preocupa sa-mi creeze conditii sa fiu cat mai independenta,si pentru asta ii multumesc in fiecare zi prin primul zambet pe care il daruiesc dimineata cand ne trezim.