Azi,zi mare de sarbatoare,Buna Vestire,zi mai lunga cu o ora,ca doar am schimbat ora trei cu patru,am hotarat sa facem o mica excursie in Obor.Zis si facut.Pe la opt,dupa cateva minute bune de cautare a cheii de la masina (in final am recurs la cheia de rezerva)am pornit spre Obor.Odata ajunsi acolo,am parcat intr-un spatiu cu plata,dar baiatul de serviciu,cand a vazut scuterul meu coborat din masina,a plecat mai departe...deci,n-am platit parcarea...si am luat aleile Oborului la rand.Victorie!Cheia a fost gasita intr-un buzunar.Multime de standuri cu imbracaminte,inaltaminte,obiecte de menaj,dar ce spun eu aici,cam tot ce-ti trebuie.Despre calitate,nu stiu ce sa spun,dar am avut un soc placut cand am cumparat o pereche de blugi.Vanzatorul,probabil,vazandu-ma cu scuterul,mi-a facut o reducere de 5 lei...reducere soptita,sa nu auda ceilalti potentiali clienti.Apoi,auzindu-l pe sotul meu vorbindu-mi in engleza si asigurandu-se ca nu stie romana,i-a multumit ca am cumparat de la el,in engleza,o exprimare destul de fluenta,mai ales ca omul era cam brunet.Bravo lui!De cand am intrat in Obor am avut parte de tot felul de comentarii,ba chiar de cum am intrat pe poarta,un tip mi-a facut o poza cu aparatul foto...se vede treaba ca in Romania a avea un scuter folosit de persoanele cu nevoi speciale este inca un lucru rar,dar atat de benefic.Apoi,din loc in loc,auzeam comentarii de genul:ce tare e!e pe baterie...e grozav asa ceva...apoi o doamna in varsta ii spunea sotului:vezi?una d'asta sa-mi iei si mie!In orice caz,toti negustorii s-au purtat ceva mai afectuos cu mine,decat cu un client obisnuit si asta,desi nu simt ca este obligatoriu,mi-a facut totusi placere.Dupa ce am cumparat diverse lucruri necesare,ne-am intors acasa.Scopul,cumpararea a catorva fazanite (cred ca nu e timpul corect)desi nu a fost implinit,totusi nu ne-am intors cu mana goala.Si asa,am mai iesit din casa,am mai scapat de remarcile rautacioase ale mamei si odata intorsi,totul a reintrat in normal.Eu am ramas sa ascult rautati,omul s-a evaporat la bar si asa a mai trecut inca o duminica.Dar sunt inca cu zambetul pe buze,viata e frumoasa si poate intr-o zi voi putea fi si eu linistita de cand ma scol pana ma culc...speranta moare ultima.