Adio bunul nostru vecin!

Astazi a fost condus pe ultimul drum bunul nostru vecin,Radu Gavrila.Desi a plecat dintre noi miercuri noapte,nu am putut sa ne ducem imediat sa-i aprindem o lumanare,deoarece am fost foarte tulburati.Astazi totusi,dimineata,ne-am imbarbatat si am mers sa facem acest ultim gest.Totusi nu am putut sa intram sa-l vedem acolo intins in sicriu.Amandoi vrem sa-l pastram in memorie asa cum era el,plin de umor si curios,venind zilnic sa vada ce mai reparam,ce mai construim.In cei trei ani,de cand locuim in noua noastra casa,a venit mereu sa ne ajute,sa ne invete,sa ne dea cate un sfat in problemele agricole.

Totdeauna cu surasul pe fata si cu glumele la el,ne facea mereu sa zambim si niciodata nu ne deranja.Din pacate,eu nu am putut decat sa-l petrec din poarta,dar sotul meu s-a dus pana la cimitir.El a fost foarte afectat,ieri plangand mai mereu,si nu si-a dorit sa ia parte la inmormantare,dar din respect pentru el si familie s-a intarit si s-a dus sa-l conduca pe ultimul drum.Nu cred ca ceea ce am scris eu aici intereseaza pe cineva,dar am simtit nevoia de a scrie aceste randuri si de a ma elibera de tristetea care m-a cuprins,de cand am aflat ca bunul nostru vecin s-a dus dintre noi.Ma gandesc cu groaza la clipa cand poate si eu voi trece prin aceleasi clipe,dar sper ca eu sa pot sa plec prima.Nu cred ca as putea sa supravietuiesc lui Stuart.El este convins ca este un longeviv deoarece provine din o astfel de familie,si asta ma mai linisteste.Acum nu pot spune decat:Dumnezeu sa-l odihneasca pe nea Radu!Sunt foarte trista....