Adio bunul nostru vecin!

Astazi a fost condus pe ultimul drum bunul nostru vecin,Radu Gavrila.Desi a plecat dintre noi miercuri noapte,nu am putut sa ne ducem imediat sa-i aprindem o lumanare,deoarece am fost foarte tulburati.Astazi totusi,dimineata,ne-am imbarbatat si am mers sa facem acest ultim gest.Totusi nu am putut sa intram sa-l vedem acolo intins in sicriu.Amandoi vrem sa-l pastram in memorie asa cum era el,plin de umor si curios,venind zilnic sa vada ce mai reparam,ce mai construim.In cei trei ani,de cand locuim in noua noastra casa,a venit mereu sa ne ajute,sa ne invete,sa ne dea cate un sfat in problemele agricole.

Totdeauna cu surasul pe fata si cu glumele la el,ne facea mereu sa zambim si niciodata nu ne deranja.Din pacate,eu nu am putut decat sa-l petrec din poarta,dar sotul meu s-a dus pana la cimitir.El a fost foarte afectat,ieri plangand mai mereu,si nu si-a dorit sa ia parte la inmormantare,dar din respect pentru el si familie s-a intarit si s-a dus sa-l conduca pe ultimul drum.Nu cred ca ceea ce am scris eu aici intereseaza pe cineva,dar am simtit nevoia de a scrie aceste randuri si de a ma elibera de tristetea care m-a cuprins,de cand am aflat ca bunul nostru vecin s-a dus dintre noi.Ma gandesc cu groaza la clipa cand poate si eu voi trece prin aceleasi clipe,dar sper ca eu sa pot sa plec prima.Nu cred ca as putea sa supravietuiesc lui Stuart.El este convins ca este un longeviv deoarece provine din o astfel de familie,si asta ma mai linisteste.Acum nu pot spune decat:Dumnezeu sa-l odihneasca pe nea Radu!Sunt foarte trista....

Petrecerile de alta data

Astazi este ziua de nastere a unei bune prietene.I-am urat "La multi ani!" via facebook si mi-am amintit de toate aniversarile din perioada predecembrista.Un lucru bun din acele vremuri,care acum imi lipseste,era sarbatoririle zilelor de nastere si onomastice.Cand lucram,imi sarbatoream zilele,de nastere si a numelui,prima data la servici,cu colegii si apoi,acasa,cu prieteni si rude.Mi-am serbat zilele respective pana cand am implinit 30 ani,apoi totul s-a restrans,acasa,la familie.La servici,in schimb se pastra traditia.Cateva din colege inca ma mai suna sa ma felicite,chiar daca au trecut ani buni de cand sunt la pensie.Si eu le sun si le felicit,astfel tinem legatura,char daca o facem atat de rar.Petrecerile de acasa erau tare frumoase...muzica era de calitate,mancare buna si vin de casa,din stafide,sau smochine.Petreceam pana spre dimineata,fara sa deranjam vecinii cu muzica data la maxim.Cand ne saturam de muzica de la magnetofon,incepeam noi,mesenii sa cantam,fiecare cu dramul lui de voce,dar cu multa placere,cantecele care se cantau de obicei pe la astfel de evenimente.Ne simteam bine si ne incarcam bateriile pentru o noua saptamana de lucru. Dar un lucru m-a framantat si inca ma framanta...de ce nimeni din cei pe care eu ii invitam la petrecerile mele nu m-a invitat niciodata la petrecerile lor?!?!...oare pentru ca eu nu am avut nici o relatie pana acum de curand?...oare pentru ca sunt o persoana cu dizabilitate fizica si am nevoie de ajutorul unei alte persoane?...am incercat mereu sa fiu cat mai comunicativa,am fost si sunt o persoana deschisa si vesela,totusi sunt tinuta la distanta...oricum nu ma supar,e greu sa-ti iei responsabilitatea de a fi mai atent(a) cu un om ca mine si oricum,acum sunt trecuta de varsta petrecerilor,preferand sa stau mai relaxata acasa,sa ma odihnesc.Nu ma plang de nimic,numai constat.Cand mi-e dor de petrecerile mele ascult muzica mea de pe youtube musicmissy54 si imi inchipui ca sunt undeva cu vreo 30 de ani in urma.Asta ma relaxeaza si imi umple inima de dragoste pentru viata mea,asa grea cum a fost.Acum sunt implinita,fericita si linistita ca stiu ca,aici acasa,cineva ma iubeste si se preocupa sa-mi creeze conditii sa fiu cat mai independenta,si pentru asta ii multumesc in fiecare zi prin primul zambet pe care il daruiesc dimineata cand ne trezim.

Azi,zi mare de sarbatoare,Buna Vestire,zi mai lunga cu o ora,ca doar am schimbat ora trei cu patru,am hotarat sa facem o mica excursie in Obor.Zis si facut.Pe la opt,dupa cateva minute bune de cautare a cheii de la masina (in final am recurs la cheia de rezerva)am pornit spre Obor.Odata ajunsi acolo,am parcat intr-un spatiu cu plata,dar baiatul de serviciu,cand a vazut scuterul meu coborat din masina,a plecat mai departe...deci,n-am platit parcarea...si am luat aleile Oborului la rand.Victorie!Cheia a fost gasita intr-un buzunar.Multime de standuri cu imbracaminte,inaltaminte,obiecte de menaj,dar ce spun eu aici,cam tot ce-ti trebuie.Despre calitate,nu stiu ce sa spun,dar am avut un soc placut cand am cumparat o pereche de blugi.Vanzatorul,probabil,vazandu-ma cu scuterul,mi-a facut o reducere de 5 lei...reducere soptita,sa nu auda ceilalti potentiali clienti.Apoi,auzindu-l pe sotul meu vorbindu-mi in engleza si asigurandu-se ca nu stie romana,i-a multumit ca am cumparat de la el,in engleza,o exprimare destul de fluenta,mai ales ca omul era cam brunet.Bravo lui!De cand am intrat in Obor am avut parte de tot felul de comentarii,ba chiar de cum am intrat pe poarta,un tip mi-a facut o poza cu aparatul foto...se vede treaba ca in Romania a avea un scuter folosit de persoanele cu nevoi speciale este inca un lucru rar,dar atat de benefic.Apoi,din loc in loc,auzeam comentarii de genul:ce tare e!e pe baterie...e grozav asa ceva...apoi o doamna in varsta ii spunea sotului:vezi?una d'asta sa-mi iei si mie!In orice caz,toti negustorii s-au purtat ceva mai afectuos cu mine,decat cu un client obisnuit si asta,desi nu simt ca este obligatoriu,mi-a facut totusi placere.Dupa ce am cumparat diverse lucruri necesare,ne-am intors acasa.Scopul,cumpararea a catorva fazanite (cred ca nu e timpul corect)desi nu a fost implinit,totusi nu ne-am intors cu mana goala.Si asa,am mai iesit din casa,am mai scapat de remarcile rautacioase ale mamei si odata intorsi,totul a reintrat in normal.Eu am ramas sa ascult rautati,omul s-a evaporat la bar si asa a mai trecut inca o duminica.Dar sunt inca cu zambetul pe buze,viata e frumoasa si poate intr-o zi voi putea fi si eu linistita de cand ma scol pana ma culc...speranta moare ultima.

A sosit,in sfarsit,primavara!Dar ce primavara...de la 5-6 grade,la 22,in interval de cateva zile.Sa speram ca nu ne va afecta sanatatea.Oricum urmez o cura de fortificare a organismului si nu cred ca astenia de primavara ne va gasi.Azi am fost in piata si spre surprinderea mea,desi lume era,produsele nu prea m-au incantat.La tara,piata este in general cam saraca,nu se compara cu piata orasului si asta pentru ca,la tara,tot omul are in curte cam tot ce-i trebuie,pe cand la oras,mai ales daca locuiesti la bloc,totul trebuie cumparat.Astept cu nerabdare inflorirea pomilor si diverselor plante,astfel incat curtea sa arate ca un mini-paradis.Am pus toate semintele pentru rasaduri si acum astept doar sa apara si sa creasca cat mai viguroase,ca sa poata fi trecute in gradina.Cu plapumioara groasa de zapada care a avut-o,gradina zice bogdaproste pentru apa pe care acum o savureaza din plin.Dupa ziua de relaxare de azi,maine vom avea din nou o zi insorita si pot spune,pentru asta,ca sunt fericita.Cand privesc lumina calda a zilei,cerul inrosit al apusului,cand aud trilul pasarelelor,cand mai aflu ca gainile imi oua din ce in ce mai des,ca gasca are tot mai multe oua in cuibar,cand catelul si pisica se intrec care sa ajunga mai repede la mine sa-i mangai,pot eu sa neg ca sunt fericita?Tot ce poate ma supara uneori dispare in aceste clipe minunate.

Strain=bogat

De mult timp ma gandesc daca sa pun pe blog aceasta tema,sau nu.Este ceva care ma face,in calitatea mea de buna romanca si patriota,cand cineva din afara zice ceva rau de tara mea,sa ma rusinez si sa ma infurii,mai ales ca nu pot face nimic in acest sens.Este vorba de vechea meteahna a romanilor,in marea lor majoritate,de a incerca sa obtina cat mai mult de la straini.Eu,impreuna cu sotul meu-englez-am trait aceasta situatie si inca mai trecem prin experiente,uneori, traumatizante.Cand am cumparat o casa la tara,asa a fost dorinta sotului,am avut nevoie de meseriasi care sa ne renoveze casa-pretul a fost cel putin dublu.Apoi au aparut noi si noi situatii cand a trebuit sa apelam la mana de lucru platita.De fiecare data pretul a fost de cel putin trei ori mai mare,si asta in situatia ca cel ce a incasat banii nu a platit nici un fel de impozit pentru ei.Ultima experienta a fost de-a dreptul din filmele de groaza.Sotul meu a chemat un localnic,cu care de altfel mai bea cate o bere la barul din colt,sa ne taie un brad,sa ajusteze un nuc si un tei.Pretul?Oh,nu va costa prea mult...Dupa o munca de vreo doua ore...pretul?200 lei.Englezul,om de cuvant,a platit,desi pensiile noastre impreuna nu sar de 1500 lei.Felul lui de a-si arata nemultumirea a fost la bar,cand "prietenul"a ajuns la concluzia ca englezul a terminat,din cauza banilor,prietenia.De fata cu multi clienti si-a spus si el oful,in putinele lui cuvinte romanesti,aratandu-le ca stie ca este jefuit de fiecare data cand solicita pe cineva pentru o lucrare.Avem norocul ca multe din lucrarile din casa si de afara le face singur,altfel probabil ca trebuia sa ne imprumutam sa putem face ceea ce este necesar in gospodarie.El are de fiecare data o concluzie:Asta e Romania!Pot eu,in aceste situatii sa mai fiu patriota si sa iau parte neamului meu?Nu,categoric,nu!Imi este rusine ca romanii sunt atat de lacomi,si asta nu de azi,de ieri.La fel era si cu zeci de ani in urma,cand mergeam pe litoral si vedeam cum toti,de la hotelieri,pana la vecinii de prosop,toti incercau sa stoarca ceva de la nemtii,suedezii,danezii care veneau pe atunci la noi.Deci,este o boala veche,din pacate,incurabila.

Sindromul post-polio

Cu vreo cativa ani in urma am inceput sa am o stare de oboseala generala,apoi am inceput sa am probleme cand mancam,mai exact,ma inec cu mancarea si trebuie sa am langa mine mereu un pahar cu apa.Apoi,a inceput sa-mi cedeze un deget de la mana stanga.Am pus toate astea pe seama faptului ca,de cand am familia mea,fac tot menajul,gatesc si toate astea sunt ceva cand ai o dezabilitate fizica accentuata.Cand am avut doi ani,mi s-a facut vaccinul antipolio,cu o doza din cele gresite,ceea ce a dus la imbolnavirea mea grava.Dupa o perioada foarte grea,cand m-am zbatut intre viata si moarte,am inceput sa ma refac,am inceput sa merg din nou si revenirea mea a continuat pe parcursul a mai multor ani.Am fost prin diverse statiuni balneare.Am invatat in scoli normale,colegii m-au tratat ca pe o colega ca si celelalte.Mi-a fost greu,e adevarat,dar nu m-am dat batuta.Apoi am gasit un servici aproape de casa,si cu ajutorul parintilor,am fost salariata 20 ani,pana cand,revolutia a dus la disparitia institutiei in care lucram.Dupa 13 ani de cand am iesit la pensie,viata mea avea sa se schimbe din nou radical.M-am mutat la tara,desi sunt oraseanca,si trebaluind toata ziua am ajuns in stadiul cand nu am mai putut ignora simptomele descrise mai sus.La un control facut la neurologie mi s-a confirmat ceea ce credeam si eu ca am,dupa ce ma informasem pe net.Era vorba de sindromul post-polio.Aceasta afectiune nu inseamna o revenire a poliomielitei,iar medicina actuala nu a gasit un remediu care sa stopeze evolutia,daca nu o poate elimina.In cele din urma am aflat despre un articol scris de o englezoaica,care se aflase intr-o situatie asemanatoare cu a mea,si care,dupa un tratament homeopat,se simtea foarte bine.Am apelat si eu la un doctor foarte bun din Ploiesti care mi-a recomandat o serie de remedii si pot deja spune ca ma simt mult mai bine.Nu mai sunt obosita.Singura problema mai grea pe care o mai am este artroza genunchiului drept,care imi da dureri destul de mari.Sper totusi ca in timp sa rezolv si asta.Sindromul post polio nu este nici macar recunoscut ca boala,desi este o afectiune grava,avand in vedere ca procesul de distrugere a neuronilor ,in acest caz,este deosebit de rapid.Tot ceea ce stiu ca pot face este sa nu fac abuz in nimic,sa ma odihnesc cand simt ca nu mai pot,sa fiu optimista si increzatoare si sa-mi spun ca viata este frumoasa si asa.Ma gandesc cat de greu mi-ar fi fost,in situatia de acum,daca eram singura.Asa,stiu ca am pe cine sa ma bazez si continuand cu homeopatia am credinta ca starea mea se va imbunatati.

Poti sa-ti vindeci viata!

De curand,incercand sa citesc cate ceva interesant prin bloguri,am gasit un blog mai aparte,"Lumea in care traim".Asa am gasit articole de-a dreptul uluitoare,cum ca ne putem vindeca de cancer prin metode foarte simple,dar deloc pe placul medicilor.Astazi am vazut un film,postat anul trecut,dar pentru mine,nou,prin care mi-a revenit in prezent o idee pe care am mai intalnit-o si care am incercat s-o pun in practica,dar nedand rezultate,am abandonat-o.Acum am inteles si de ce nu a dat roade...felul in care ma exprimam si faptul ca ma asteptam la rezultate imediate a dus la esec si,implicit,la abandon.Dar,astazi,dupa vizionarea filmului "Poti sa-ti vindeci viata" imi promit mie,pentru ca asta trebuie sa fac mai intai,ca voi incepe prin a trai fericita,sanatoasa,libera,implinita.Am tot ceea ce imi doresc-un om care ma iubeste,o casa frumoasa,o curte unde pot sta la soare,o piscina unde pot sa inot,un catel si o pisica care ma fac in fiecare zi sa zambesc si mai presus de toate imi voi spune in fiecare zi ca sunt speciala si pentru asta ma iubesc si ma respect foarte mult.Stiu ca nimic nu este intamplator si deci si acest film a sosit cand trebuia,astfel incat ceea ce de catva timp deja aplicam si anume, sa nu mai judec pe nimeni si sa accept pe cel de langa mine asa cum este,chiar daca ma raneste uneori,sa ma faca sa prind si mai mult curaj si sa fiu convinsa ca viata mea este pe drumul cel mai bun.Doamne ajuta!

Un doctor atipic...dar foarte dragut!

O prietena mi-a trimis prin e-mail un articol,care mi s-a parut foarte dragut si de ce nu m-a facut sa privesc mai relaxata viata.De aceea m-am gandit ca ar fi bine daca as impartasi,la randul meu,acest articol cu tine,cititorul meu de blog.Deci sa trecem la treaba si...lectura placuta! Dr.Paul Ubiratau din Porto Alegre,Rio Grande do Sul,intr-un interviu acordat televiziunii locale,a fost intrebat despre unele sfaturi,pe care le-a dat totdeauna... I: Exercitiile cardiovasculare prelungesc viata? R: Inima a fost facuta pentru a bate de un numar de ori...nu-ti irosi bataile cu exercitii.Totul,in cele din urma,se uzeaza.Accelerarea inimii nu va va face sa traiti mai mult.E ca si cum ai spune ca se poate mari durata vietii unei masini,daca o faceti sa mearga mai repede.Vrei sa traiesti mai mult?Trage un pui de somn! I: Ar trebui sa ma opresc cu consumul de carne rosie si sa mananc mai multe fructe si legume? R: Trebuie sa intelegi logica eficientei...Vaca ce mananca?Iarba si porumb.Ce sunt astea?Plante.Deci,o friptura nu este nimic altceva decat un mecanism eficient de a introduce legume in corpul nostru.Vrei sa mananci niste boabe?Mananca pui! I: Ar trebui sa reduc consumul de alcool? R: Categoric,nu!Vinul se face pe baza de fructe.Brandy este distilat din vin,ceea ce inseamna ca acesta trage apa din fructe,astfel incat sa profiti din plin de ea.Berea se face,de asemenea,din cereale.Le puteti consuma! I: Care sunt avantajele unui program regulat de exercitii fizice? R: Filozofia mea este:daca nu aveti nici o durere...sunteti bine! I: Fripturile sunt daunatoare? R: Nu m-ai ascultat!...Astazi,alimentele sunt prajite in ulei vegetal.Acestea raman impregnate cu ulei vegetal.Cum ar putea uleiul de plante sa fie daunator? I: Fleziunile ajuta la reducerea grasimii? R: Categoric,nu!Exersarea unui muschi il face doar sa creasca in dimensiune. I: Ciocolata face rau? R: Esti nebun?E cacao!O alta planta!Este buna pentru a fi fericit! Si tine minte:viata nu ar trebui sa fie o calatorie pana la mormant,cu intentia de a ajunge sanatos acolo,cu un corp atractiv si un organism bine conservat.Mai bine apuca celalalt drum:bere intr-o mana,chips de cartofi in cealalta,mult sex si un organism complet uzat,pe deplin folosit,strigand ca "A MERITAT SA FACI CALATORIA!" Daca a umbla inseamna a fi sanatos,postasul ar fi nemuritor! Balena inoata toata ziua,mananca doar peste,bea apa si totusi e...TARE GRASA! REMEMBER: Un iepure alearga toata viata si traieste 15 ani;broasca testoasa nu alearga NICIODATA si traieste 450 ani!

Ei,ce zici de acest doctor?Stiu,este putin atipic,dar te face sa privesti viata mai relaxat(a) si sa te gandesti ca un este chiar o tragedie daca este mai plinuta,daca iti place fripura si ciocolata.Important este sa te simti bine in pielea ta si daca mai esti si sanatos...atunci esti fericit,ceea ce iti doresc din suflet,tie prietena (prietenul) meu care imi citesti blogul.Ce zici de un comentariu?Te rog sa-imi spui impresiile tale si eventuale sugestii...multumesc si POFTA BUNA!

Florin Zamfirescu...o permanenta surpriza

Am vazut azi o emisiune care a reusit sa nu ma plictiseasca si asta datorita invitatului,care pentru mine este o permanenta surpriza.
In emisiunea "Ne vedem la tvr" invitatul de azi a fost minunatul Florin Zamfirescu.Imi aduc aminte ca l-am vazut,cu multi ani in urma,asa cum spunea chiar domnia sa,tanar si imberb si sincera sa fiu nu l-am placut,pentru ca fata de atunci imi inspira un om rau.Chiar in piesa al carei nume,spre rusinea mea,nu-l mai stiu,in care aparea si sotia sa Catalina Mustata,era un om foarte rau si rolul l-a prins de minune.Si impresia asta gresita a tinut destul timp...pana cand l-am descoperit pe "Nita Snaie",daca zic corect...si ce am vazut acolo a fost o revelatie...o minunatie de actor,cu un simt al umorului peste limita normala,de o delicatete rar intalnita la un barbat.De atunci il apreciez si mai mult si imi face o adevarata placere sa-l vad in orice aparitie tv...la teatru,din anumite motive,nu pot merge.
In seara asta m-a incantat prin prezenta,caldura pe care o emana prin toate gesturile si mai ales mi-a placut poezia si cantecul,amandoua premiere pentru mine.
In concluzie,am avut un timp de relazare foarte placut in compania unuia din cei mai talentati actori.Felicitari TVR1!
Nu stiu daca cineva din TVR va citi aceste randuri,dar ii ofer d-lui Florin Zamfirescu o floare deosebita,asa cum este si domnia sa.

Martisor-ziua mea de nastere

Da,azi e ziua mea de nastere...tatal meu i-a zis mamei mele ca eu am fost martisorul pentru el in acel an.Au trecut de atunci multi ani,unii mai buni,alti mai grei.
Aseara,inainte de culcare am verificat posta electronica si fb,sa vad cine isi mai aduce aminte de mine.Am avut o surpriza emotionanta,cand am gasit un mesaj de la iubitul meu sot,postat cu putin timp inainte de a veni eu sa-l citesc.

M-a facut sa lacrimez si am simtit ca a fost cel mai frumos cadou primit.
Bine-inteles ca m-au felicitat toate prietenele,care o fac in fiecare an,dar am mai primit si urari surpriza,de la oameni care nu credeam ca o vor face.Oricum toate la un loc m-au bucurat.
Dimineata,am plecat la cumparaturi,asta,asa,sa-mi mai clatesc si eu ochii si sa mai ies din casa,o iesire care m-a costat 650 lei,dar m-am aprovizionat pentru vreo trei luni,cu produse mai ales neperisabile.Am fost in Carrefour si drept sa spun am inghetat,cat am dat un tur magazinului,ca la iesire,nu puteam sa mai inumar banii,de inghetate ce imi erau mainile...de picioare ce sa zic...noroc ca am fost cu motoscuterul meu.La casa,dupa ce am platit,am primit un martisor...un banut de "argint" cu inscriptia magazinului.Mi-a facut placere si eram mandra ca am un ban de argint,pana cand dragutul meu sot m-a desumflat...banutul are doar culoarea argintului...totusi e dragut si-l voi purta toata luna martie.
Pe seara au venit niste prieteni,am mancat ceva impreuna,am baut un pahar de muscat-otonel,apoi am mancat si tort cu crema de alune si...gata...ziua mea a trecut.