In memoriam... fratelui meu Ion

       Acum in ajun de Sfantul Ioan, vreau sa scriu cateva randuri despre fratele meu Ion, care a plecat din aceasta lume in urma cu patruzeci si trei de ani, dupa o suferinta groaznica, pe care, eu, o consider absolut nedreapta. Abia intrasem la liceu, si aici vreau sa fac o mica divagatie - am intrat la liceu datorita unei vorbe bune pusa acolo unde trebuia, de catre fratele meu... eu, fiind o teribila emotiva, o data intrata in sala de examen, uitam si cum ma cheama..., si cum spuneam, dupa ce am intrat la liceu, abia ma acomodasem cu colegii cei noi, cu materia de liceu, ca am avut un soc teribil prin ceea ce s-a intamplat bunului meu frate. El lucra ca electrician AMC la rafinaria Brazi. In paralel invata la seral pentru a-si termina liceul si apoi urma sa dea examen la o facultate tehnica. Era foarte destept si sunt convinsa ca ar fi intrat din prima si cu o nota mare. In 12 ianuarie 1970, un coleg l-a rugat sa faca de serviciu in locul lui, destin, sau liber arbitru?, cum am mai spus intr-o alta gandire scrisa. La un moment dat a fost solicitat sa mearga sa verifice o instalatie si dupa ce s-a informat la inginerul de serviciu, daca a fost taiata conectarea si a primit avizul de lucru, s-a deplasat acolo de unde i s-a semnat plecarea lui din aceasta lume. In momentul conectarii bornelor lui de lucru, o tensiune de cateva mii de volti l-a transformat intr-o torta vie. Dus de urgenta la spital s-a intervenit asa cum se putea la acea vreme, intr-o societate mutilata de comunism. Eu venisem deja de la scoala si cel care a avut ingrata datorie de a ne anunta, era cineva care ma cunostea bine si deci mi-a spus mai intai mie. Toti am fost socati, am plans si am sperat pana in ultima clipa ca se va reface. Sarmanul s-a chinuit saisprezece zile, dupa care inima lui a cedat. A avut o inmormantare deosebita, in conditiile in care un astfel de accident este ceva rar, si zeci de oameni l-au urmat pe ultimul lui drum. Avea aproape 20 de ani. Desi nu am poze cu el pe pereti, nu vorbesc despre el tot timpul, el exista in inima mea si ma gandesc cu mult drag la el. Imi aduc aminte cum ma ajuta la problemele de matematica, cum mergea cu mine la scoala generala, unde faceam pregatire pentru examenul de admitere la liceu, cum ma astepta in curtea liceului, dupa fiecare proba. Era un baiat bland, cu o inima de aur. Consider ca asa a trebuit sa se intample, dar nu ma pot opri sa nu ma gandesc cum ar fi fost daca ar fi in viata. Sunt sigura ca ar fi avut o cariera frumoasa, de ce nu in strainatate, deoarece avea prieteni "fugiti" si cu care probabil ar fi putut sa intre in legatura. Si, cine stie, poate ca si viata mea ar fi fost alta...  Nu pot decat sa-i transmit, daca exista undeva in Univers, ca mi-e dor de el si ca nu l-am uitat...