Când lucram, aveam un coleg cu care am avut o foarte bună relație pofesională, dar şi personală, având pasiunea cititului şi cum, înainte de '89, cărțile bune se găseau greu, noi le împumutam.
Înainte de a ieşi la pensie, colegul meu s-a transferat în Timişoara şi de atunci, până de curând, nu am mai păstrat legătura. Şi totuşi...
De fiecare dată când urma să trăiesc un moment trist în familie, îl visam pe acest prieten.Nu erau vise care să-mi rămână în memorie, dar ceea ce este cel puțin ciudat este că acest coleg s-a dovedit a fi un mesager al bolii, sau al morții... un mesager al evenimentelor triste care urmau să vină în viața mea.
Anul trecut, l-am căutat, aşa cum am făcut cu toți cunoscuții, pe facebook şi l-am găsit. Am luat legatura cu el, i-am povestit ce legătură deosebită avem şi mi-a spus că, de acum încolo, speră să fie vestitorul bun. Aşa am sperat şi eu, însă... acum câteva săptămâni, visul a revenit. De data asta, în vis a venit şi tatăl meu, decedat în urmă cu optsprezece ani. La un moment dat, tatăl meu a plecat în altă direcție, iar eu m-am trezit.
Odată trează, am ştiut că ceva urmează să se întâmple. Totuşi, până ieri, am crezut că a fost un simplu vis şi chiar nu mă mai gândeam la el.
Ieri, duminică, leneveam pe canapea, când aud zarvă pe afară. Aveam vizittatori... nepotul cu soția şi fiica şi nepoata. Discutând de una, de alta, a venit şi vestea... aceea "veste". Fratele meu, mai mare cu şapte ani ca mine, a fost operat pe inimă. Dacă nu se opera, probabil nu ar mai fi trăit mult. Nici eu, nici mama nu am aflat decât după o săptamână şi ceva de la intervenție, pentru că nu păstrăm legătura, din diverse motive numai de el ştiute, dar e parte din familie.
In concluzie, conexiunea, ciudată, între mentalul colegului meu şi mentalul meu funcționează în continuare şi asta mă face să cred în puterea nevăzută a lui Dumnezeu.
Tot ce îmi doresc este ca veştile rele să fie cât mai rare, cu toate că asta înseamnă să-mi revăd, în vis, colegul, tot mai rar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu