Uneori imposibilul este posibil!

Dupa cum am mai scris si in alte postari,am fost bolnava de poliomielita,cand aveam doar doi ani si am ramas cu sechele,care imi fac viata destul de complicata.Mai nou,am dobandit si sindromul post-polio,ceea ce face ca viata mea sa fie si mai complicata.Deoarece nu mai pot merge pe distante mai lungi si din cauza modificarii posturii piciorului drept,am cumparat un mobilityscuter,adica un scuter pentru persoane cu dizabilitati.De cand il am,fac piata singura,ma pot plimba prin comuna(de trei ani am plecat din Ploiesti si ne-am mutat la vreo 40 km distanta),ma duc la farmacie,sau in vreo vizita.In curte,sotul meu a facut tot felul de trasee,astfel ca sa pot circula cat mai bine. In urma cu cateva zile,sotul meu a plecat in Ardeal pentru o zi,urmand sa se intoarca a doua seara.A dat de mancare,din abundenta,tuturor vietatilor din "ferma noastra vesela",mie ramanandu-mi doar sarcina hranirii iepurilor,gainilor,ratelor si bibilicilor,toate pasarile stand inmpreuna. Pe drumul de intoarcere,masina cu care urma sa vina,a dat semne ca are o problema,asa ca s-a intors din drum,si m-a anuntat ca nu poate sa revina acasa decat luni,pe seara,sau marti.In total,cinci zile in care trebuie sa ma descurc singura.Ieri mama s-a chinuit si a cules rosii pentru bulion si doua zile am facut pasta de rosii,intr-o caldura de ne toropise.Noroc ca pe seara punem in functie aerul conditionat si ne revenim.Afara,in situatia data,mi-am dat seama ca pot face multe lucruri,chiar daca le fac incet si cu dureri in genunchi.Am intrat in curtea pasarilor si am verificat daca au hrana si apa fazanii,puii,curcanii,gastele,porumbeii.Le-am mai dat cate ceva si le-am pus apa.Am taiat frunze de vita si impreuna cu stuleti de porumb am hranit mielul si caprita.Iepurilor le-am cumparat pepene verde.Ieri am cules strugurii copti ca sa nu-i manance graurii.Am udat plantele si aleea din jurul casei,iar astazi am facut chiar imposibilul.Am reusit sa ma duc in gradina si sa ud rosiile,ardeii si vinetele.In incercarea mea de a face un mic santulet,cu bastonul,pentru ca apa sa ajunga si la o plata de ardei,am fost ajutata de catelul meu,Gudurel,care a sapat cu mine odata,crezand probabil ca are ceva ingropat acolo.Am udat si in sera,si am gasit solutia ca sa le adap pe cele doua nastrusnice animale,care rasturnau galeata cu apa,de cum le-o puneam inainte.Le-am pus apa intr-o cutie de 1 kg,de la inghetata si au baut trei kg de apa. Dupa ce am terminat toate treburile,pe la 21,30,nu-mi venea sa intru in casa,atat era de placut afara.Se racorise si mirosea a pamant udat.M-am gandit insa ca e tarziu si vroiam sa fac un dus sa sterg urmele activitatii mele de fermiera.Tocmai cand ma pregateam sa intru in casa,m-a sunat sotul sa vada ce fac,daca totul e in regula.Nu i-a venit sa creada cand a auzit cate am facut.Da,asa este,uneori viata te pune in situatia de a face posibil,imposibilul.Tot ce am reusit astazi nu as fi putut face daca nu il intalneam pe cel care s-a hotarat sa-si petreaca restul vietii alaturi de mine si care face totul ca eu sa fiu independenta.