Primavara, primavara...

          Am cam hibernat de la Craciun pana acum, gandindu-ma ca nu prea mai am ce sa scriu ca sa mentin acest blog live... dar a venit primavara, care mai degraba seamana cu un inceput de vara si parca ma indeamna sa-mi reiau impartasirea gandurilor cu alti oameni din toata lumea.
          Primavara asta a debutat cu schimbarea prefixului varstei mele, fapt care nu a influentat cu nimic felul meu de a fi, mai exact inca actionez ca la 20 de ani, in gandire bineinteles, ca trupul a inceput sa devina cam crocant.
           Daca pe plan international, lucrurile se cam agita si asta nu departe de, si asa tulburata, noastra tara, in ograda proprie totul decurge lent, calm si sigur. Pomi noi plantati, o gradinita de trandafiri, vita taiata si legata, ceilalti pomi taiati, gradina pregatita pentru plantarea legumelor.
           Dupa ce nu am iesit din casa toata iarna, desi nu a fost o iarna grea, acum, de cand s-a incalzit, imi gasesc motivatii sa fac cate o plimbare cu mobilityscuterul, prin comuna. Nu inteleg femeile de la tara, de ce se infofolesc cu fuste groase, ciorapi tricotati si mai ales caciuli acoperite cu basmale, in timp ce eu pot iesi in papuci, fara ciorapi, in tricou si o vesta. Cand afara sunt 20 grade, nu cred ca-i poate fi cuiva frig. Chiar nu pot intelege acest comportament.
           Cum spuneam, de la Craciun am hibernat, adica nu am iesit din casa, dar in casa... am avut destula activitate. Am gasit in prima zi de luni, dupa Craciun, in garaj, o pisica birmaneza, care nu a mai vrut sa plece de la noi, asa ca am adoptat-o si am numit-o Luna.

                Este o pisica cu personalitate, foarte jucausa si care imi recunoaste vocea si pasi si abia asteapta sa o primesc in bucatarie, pentru ca sta pe veranda. De cum intra in bucatarie, se cocoata la spatele meu pe scaun, pentru ca eu imi fac toate treburile stand pe un scaun cu roti, astfel imi protejez genunchii, care nu-mi mai permit sa stau in picioare.
                Dupa cateva sedinte de apropiere de Gudurel, catelul nostru, acum se ignora reciproc si se evita reciproc, cand trebuie sa treaca unul pe langa celalalt.
                De cand s-a incalzit bine, usa de la veranda sta deschise, astfel ca are o curte intreaga de explorat si cred ca este fericita.
                Dupa trei luni, am aflat de unde a poposit la noi. A fost dusa, de fostul stapan, langa stadoin si abandonata acolo si ea a venit la noi. Acum, cand fiica persoanei vine sa ne aduca lapte, duminica, o mai ia in brate, vorbeste cu ea, dar cred ca deja nu o mai recunoaste de stapana.
                Traiul la tara nu ofera prea multe posibilitati de petrecere a timpului liber... mai exact nu ofera nimic, asa ca imi ofer clipe de relaxare citind pe e-book. Ultima carte m-a impresionat mult si o recomand. Sidney Sheldon - Strainul din oglinda. Acum citesc o culegere de nuvele de Rodica Ojog Brasoveanu - Grasa si urata.
                Astept sa-mi infloreasca narcisele, bujorii si lalelele si sper sa am un an bun si linistit.