La petrecere...

Ieri am fost la cununia civila si logodna nepotului meu Radu cu Oana. Dupa o casatorie scurta plina de nemultumiri, Radu a divortat, situatie care l-a facut nefericit pentru o lunga perioada, dar fiind tanar norocul i-a suras si a intalnit o fata care il iubeste foarte mult si cu care se pare, sper, va avea familia pe care si-o doreste, cu atat mai mult cu cat Oana este si insarcinata. Poate ca daca nu ar fi aparut aceasta sarcina, lucrurile decurgeau mai lent, dar ei au vrut ca acest copil sa vina pe lume intr-o familie cu actele la zi.

Si astfel, ieri, dupa o ceremonie de 10 minute, la Primarie, cei doi au devenit sot si sotie, dupa care a urmat felicitarile, o cupa de sampanie, bomboane de ciocolata ( eu am mancat doua, deoarece Geta, a doua cumnata a mea, adica a doua sotie a fratelui meu, mi-a dat bomboana ei, pentru ca ea avusese o interventie dentara si nu putea s-o manance) si bineinteles pozele, faza care a durat mai mult decat ceremonia in sine. Apoi am plecat catre biserica Sf. Pantelimon, o biserica deosebit de frumoasa, unde a fost savarsita sluba de logodna.

Aici, dupa ceremonia logodnei, au urmat alte poze, s-a aruncat cu orez peste miri, nu stiu semnificatia, dar cred ca daca se arunca cu euro le-ar fi adus mai multa prosperitate...ha, ha, ha... si in cele din urma am pornit catre localul unde trebuia sa petrecem si sa ne bucuram pentru acest fericit eveniment. Pentru mine a fost o adevarata proba de rezistenta, dupa treptele Primariei, ale bisericii, acum aveam sa urc un etaj cu trepte in spirala. Stuart cand le-a vazut a zis ca mai bine renuntam si plecam, dar eu m-am ambitionat, ca doar nu facusem atata efort ca acum sa abandonez, si am pornit singura pe spirala, ca nu puteam cu ajutorul lui sa urca, si ancorandu-ma cu amadoua mainile de balustrada, incet, incet, am ajuns sus. Inima era gata sa iasa din piept, dar am reusit. Chiar glumeam cu Stuart ca la plecare, ma rostogolesc pe trepte in jos si va fi mai usor. Am fost intampinati, din nou, cu sampanie si apoi am fost asezati chiar langa miri si nasi. De la bun inceput atmosfera a fost foarte intima, ne-am simtit foarte bine, si un mare rol l-au avut nasii si mirii. Nasu l-a servit pe Stuart cu whisky de foarte buna calitate, iar eu am preferat un whisky cream. Au sosit niste platouri cu diverse gustari din carne de pasare, cascaval pane si muraturi. Am luat cate ceva, toate gustoase, dupa care a sosit si vinul. Vinul alb avea o puternica nota florala, dar nu am putut sa-mi amintesc ce floare miroase asa. Nasu, pisicher rau, i-a adus lui Stuart sa incerce si vinul rosu... dupa care au ramas pe acesta din urma, si statea cu ochi pe paharul lui Stuart sa nu fie niciodata gol. Intretimp muzica completa atmosfera placuta si a sosit momentul primului dans al mirilor.

Surpriza mare, pentru noi, a fost ca, nu au avut un meniu prestabilit, in afara de gustarile de la inceput. Ni s-a spus ca, atunci cand vom dori sa mancam ceva, ca nu ne grabeste nimeni, comandam ce vrem din meniu. Mi-a placut ideea si cred ca de aceea toti au fost relaxati. S-a dansat foarte mult, muzica a fost bine aleasa si combinata.

Eu am comandat pui cu ciuperci, crutoane, cherry, salata, iar Stuart a zis ca mai mananca cate ceva din aperitive ca nu prea poate sa mai manance. A trecut ceva timp si comanda mea nu sosea... intretimp si nasii si miriii au comandat cate ceva si asa s-a aflat ca eu nu primisem comanda, lucru care s-a remediat. Nasul, care primise o friptura de vita cu brocoli, vazand ca Stuart nu are nimic i-a adus friptura lui si l-a obligat s-o manance. Desi nu prea voia sa mai manance ceva, dupa ce a luat primul dumicat, nu s-a oprit pana ce farfuria a fost golita. A fost foarte incantat de gust si de calitatea carnii.Nasul si-a comandat alta portie si a fost incantat ca i-a facut o placere lui Stuart. La un moment dat, noi am hotarat sa ne retragem, dar Radu ne-a spus sa mai stam cam o ora macar, deoarece urma sa ne servesca si tort, dar il asteptau pe socrul mic care plecase cu o treaba. Ca despre socrul mare... disparuse ca magarul in ceata, fara ca macar sa-i spuna lui Radu ca pleaca. Am ramas, mai ales sa ii facem pe plac lui Radu. Nasul, care tot timpul era pe langa noi, cu sticla de vin rosu in mana, bineinteles, mi-a cerut aparatul de foto sa ne faca el noua o poza, si a concluzionat ca poza a iesit frumoasa pentru ca si noi suntem frumosi, logic, nu?

Dupa ce am mancat tortul, foarte bun, Stuart a rugat DJ-ul sa puna melodia Edith-ei Piaf, "Je ne regrete rien", care s-a nimerit pe gustul nasilor, nasa chiar lacramand, dupa care Stuart le-a multumit ca ne-a facut sa ne simtim bine si ca l-au facut parte al familiei. Apoi Stuart le-a dedicat si Drifters "Save la dans for me", dupa care am hotarat sa ne retragem. Nasii ne-au imbratisat cu afectiune, la fel un var de-al Oanei, care a tot stat de vorba cu noi pe parcursul petrecerii, la fel si Oana, iar Radu a mers cu noi pana la masina. I-a pregatit o portie de tort bunicii, mamei mele, care nu a putut sa ia parte la acest eveniment. Desi baut, Stuart a condus foarte relaxat si pe la 23,30 am ajuns acasa, cu bine. Am fost intampinati de Gudurel, care a latrat putin cand am ajuns la poarta, dar apoi dandu-si seama ca eram noi, s-a tot foit pe langa noi, pana am intrat in casa. In concluzie, petrecerea de ieri a fost reusita si asta, cred, si datorita calmului, relaxarii si dragostei care emana de la miri si de la nasi. La doresc sa fie sanatosi, sa se iubeasca si sa se ingaduie, si nu in ultimul rand sa se bucure de copilul care va veni. Daca vom fi sanatosi, la anul, in septembrie vom fi din nou la petrecere. De aceasta data la cununia religioasa si la botez.