Avanpremiera la revederea din 2013

Dupa ce la prima revedere,cea de zece ani,de la terminarea liceului I.L.Caragiale din Ploiesti,nu am fost,deoarece nici una din colegele mele mai apropiate nu au mers;dupa ce nici la a doua revedere,cea de acum patru ani,nu am fost,deoarece nu am fost anuntata,acum am primit o imvitatie,la inceput doar ca o intrebare de la prietena-colega mea Viorica,care s-a decis si ea sa mearga,pentru prima data.Daca ea merge,merge si Doina,eu nu m-am gandit o clipa sa spun nu.Apoi,numarul meu a fost transmis lui Dan,un coleg de la Ar,care s-a ocupat de organizare si uite asa m-am trezit pe lista.Sambata,22 septembrie,la ora 11 ajungeam in fata liceului,unde deja erau adunati cativa colegi,din diverse clase.Am intrat pe hol,unde era o galagie ca intr-un viespar,si am inceput sa ne cunoastem si recunoastem unii cu altii.M-am bucurat enorm ca am revazut-o pe Consuela,si dupa cum mi-a spus si ea,s-a hotarat sa vina,in parte si pentru ca veneam si eu.La fel mi-a spus Gabi Ion-actualmente Vasilescu,casatorita cu Razvan Vasilesc,actorul,care bine-inteles,nu a venit.Dupa ce s-au schimbat impresii,emotii,am urcat la sala de festivitati,un adevarat efort pentru mine...dar,am reusit!La masa profesorilor,s-au aflat Molecula,d-na Petre de muzica,dl Ichim de engleza si o directoare din prezent.Oricum,nimeni,dintre profesorii invitatii nu au predat la clasa mea,decat foarte putin.Molecula,un zbir si o teroare,in anii nostri de studiu,acum s-a dovedit o femeie fermecatoare. Fiecare din cei prezenti si-a descris realizarile...medici,chimisti,profesori...pana la clasa mea,cand ne-am prezentat cu vieti mai simple,dar care nu ne-a facut sa ne simtim mai prejos.Apoi,am acultat mici speach-uri ale profesorilor,d-na de muzica ne-a cantat o cantoneta,Molecula ne-a recitat o poezie,dl Ichim a facut cateva glume si,in incheiere tanara directoare ne-a multumit ca am facut cinste scolii si ne-a urat petrecere frumoasa.Stuart a inregistrat,amator,aceasta parte a reuniunii,dupa care am coborat in hol,pentru cateva minute sa mancam ceva saleuri.Eu nu am mancat,in speranta ca la restaurant ma voi delecta cu cine stie ce delicatese-meniul a costat 150 lei/persoana.Am plecat cu Viorica si Stefan si am lasat masina la ei,pentru ca deja aranjasem sa ramanem la ei peste noapte(oricum,am crezut ca petrecerea va tine pana spre miezul noptii).Am luat un taxi si dusul l-a platit Stefan.Cand am ajuns noi la SchnitzelHouse din Paulesti,deja se cam adunasera mare parte din ei(am fost cam 50).Aranjamentul a fost pe clase,asa ca Stefan a stat la alta masa.Eu am stat langa Carolica,un simpatic,asa cum a fost mereu.Ni s-a comunicat ca,meniul este compus din un aperitiv,un fel principal,tort,cafea,cinzano,campari,whisky,vin si apa.Daca dorim altceva,trebuie sa platim.L-am rugat pe Carol sa-i aduca si lui Stuart un whisky,am am primit un deget de vermut.Langa Carol era sotul Silviei Marinescu,care s-a dus si el sa aduca de baut si a inteles ca vreau si eu un whisky...norocul lui Stuart ca a primit doua portii,mai exact o portie normala.Mai tarziu putin,cand baietii au mai comandat cate un whisky,surpriza...nu mai aveau...desi ni s-a spus ca avem mancare si bautura la discretie.A sosit farfuria cu aperitive,compusa din,trei feliute de pastrama pui,trei feliute sunca de pui,doua capacele de paine cu cateva firimituri de somon sarat,o rondea de paine cu o rondea de vinata cu rosii bucatele si firimituri de branza,doua scobitori cu cascaval incadrat de jumatati de boabe de strugure,si o bucata de castravete cu un mot de branza cu marar.Apoi au adus cate o cafeluta.Felul principal,a fost "magnific",o reala surpriza...trei snitele,ca doar ne aflam la Schnitzelhouse.Un snitel din talpa de pantof,pe care a trebuit sa mi-l taie Stuart si care avea deasupra rosi maruntite,probabil sa-l mai inmoaie,un snitel din pui dat prin cascaval ras,si un snitel care mi s-a parut,la inceput,pana sa-l gust,dat prin migdale...dar s-a dovedit ca erau de fapt,fulgi de mamaliga.Toate erau pregatite,probabil cu o saptamana in urma...reci,fade,tari,prea uscate.Garnitura era si mai si...cartofi prajiti,anul trecut,probabil,sleiti,arsi care iti cam taiau pofta de a-i manca.Noroc cu salata de varza,pe care trebuia sa si-o asezoneze fiecare.Intre feluri s-a dansat,muzica fiind fara o tema anume,trasa instantaneu de pe net,care de multe ori nu avea nimic in comun cu o ptrecere,sau cu generatia noastra.Ca sa nu ne inecam cu bunatatea de snitele,ni s-a adus vin alb.Dupa o pauza binemeritata,sa ni se aseze bunatatile,s-a stins lumina si in aplauzele tuturor a sosit TORTUL cu o artificie aprinsa.Noroc cu artificia,ca nu prea se vedea tortul.La taiere ne-a revenit cate o bucatica cam de 4/1,5/2 cm si eu am fost privilegiata,dearece Stuart mi-a dat portia lui.Si cam asta a fost.La final,pentru ca,pe la ora 19 au inceput sa plece,cand mai erau in sala vreo zece persoane,a cantat Last Dans,comandat de Stuart,care a invitat-o pe Viorica.Dupa dans,am chemat si noi un taxi si am plecat acasa la Viorica si Stefan.Drumul asta l-am platit noi.Odata ajunsi in apartament,baietii s-au mai dedat la o bere,au facut conversatie fiecare pe limba lui si apoi ne-am culcat.Stuart a dormit dus,ca era deja dus,dar eu nu am inchis ochii,decat spre dimineata,poate o jumatate de ora.Nu din cauza gazdelor,care au fost perfecte,ci din cauza zgomotului.Nu stiu daca as mai putea sa locuiesc intr-un bloc.Ei stau pe bulevard si tramvaiul circula de la 5 dimineata,la 24 noaptea.De fiecare data aveam impresia ca trece razant pe langa mine.Am auzit vecinii,apa curgand...intr-un cuvant nu am putut dormi.Cand i-am spus Vioricai,a ras,ca ea s-a obisnuit si nici nu mai baga in seama.Ne-am sculat pe la 8 si Stuart zicea sa plecam fara sa-i deranjam,dar am considerat ca nu ar fi politicos s-o stergem englezeste.In timpul asta,s-a sculat si Viorica si nu ne-a lasat sa plecat pana nu am luat micul dejun cu ei.Am baut si o cafea tare,revigoranta si ...la drum spre casa.Pe la 10 erau acasa. Ni s-a spus ca asta a fost doar o repetitie pentru la anul,ca ne vom revedea in fiecare an pe 25 mai...daca conditiile vor fi aceleasi,nu ma mai duc,pentru ca va fi si prea repede si finantele nu ne prea ingaduie astfel de extravagante.Meniul despre care am spus nu facea mai mult de 50 lei...dar 150,cam piperat... Oricum,din toata experienta asta mi-a facut placere revederea cu cativa,cateva dintre colegii,colegele mele si cam atat.Daca vi se pare ca sunt cam cusurgioaica,da,poate ca este asa,dat nu toti avem posibilitati materiale care sa ne permita sa aruncam banii pe mizerii.

Sunt depresiva!

Sunt o persoana toleranta,blanda,buna,pana la prostie...asa cum am fost catalogata,niste anii in urma,ca,"proasta de buna".Nu,nu sunt ingamfata,sau aroganta spunand toate acestea.Chiar mi s-a spus de foarte multe ori ca sunt o persoana buna.Dar,vedeti,bunatatea asta,rasplatita cu indiferenta,rautate,duce de cele mai multe ori la depresie.Sunt constienta ca sufar de depresie,o forma blanda,tinuta sub control de propria mea vointa,care sper sa nu evolueze mai mult decat acum. Si pentru ca sunt realista,imi pun singura intrebari despre cauzele care ma indreapta uneori catre crize mai acute de depresie.Si una din cauze mi-am explicat-o in felul urmator:Dumnezeu da fiecaruia cate un dar...mie mi-a facut trei,grele de abia pot sa le duc...in primul rand mi-a dat poliomielita,pentru ca nu m-am imbolnavit direct,prin apa,vant,sau cum s-o mai fi contactand,nu,mi-a trimis o asistenta,care avea un plan de realizat si eu eram ultima pe lista.Fiind un pic prietena cu mama,a convins-o in cele din urma,desi la inceput,mama nu a fost de acord,ca e bine pentru sanatatea mea sa fiu vaccinata...si am fost...vaccinata cu o boala cu care ma aflu in conflict si in ziua de azi...Am dus o viata normala,in sensul educatiei in scoli normale,nu speciale,am lucrat intr-o meserie care mi-a placut...dar nu am avut parte de dragostea tineretii,de fiorul primei nopti de dragoste dupa o nunta ca de vis,de ganduritul copiilor...nu,am fost singura,nedorita de nimeni,desi nu arat chiar de lepadat.La a doua tinerete,am primit celelalte doua daruri,care au venit unul in completarea celuilalt.Am cunoscut pe internet un barbat dintr-o alta tara,care mi-a devenit sufletul pereche de la primul mesaj.A fost mulat pe toate asteptarile mele si poate chiar mai mult.Ne-am intalnit,ne-am simtit ca si cum ne cunosteam de o viata...si acum intervine cel de-al doilea dar...schimbarea atitudinii mamei mele,dintr-o mama normala,cu care ma intelegeam perfect,intr-o mama straina,care l-a urat pe acest om din prima clipa,si care si acum,dupa cinci ani,continua sa-mi faca viata amara,din cauza lui,in fiecare zi.Subconstientul ei isi da seama ca a pierdut controlul asupra mea.Si cum o paste o scleroza senila,mostenire de familie,ca si mitomania,inventeaza tot felul de situatii in care acest barbat devine vagabond,hot,bataus,ca sa nu mai spun de alcoolism(pentru ca aici este un dram de adevar,el fiind obisnuit sa bea putin peste normal,dar niciodata ajungand in starea de a nu stii unde se afla,sau sa fie adunat de pe jos,(Doamne fereste-me!).Iar cel de-al treilea dar,poate veti fi putin uimiti,este chiar acest barbat.De o parte a depresiei mele il acuz pe el,pentru ca,involuntar,imi alimenteaza aceasta stare.Stiu ca ma iubeste foarte mult,are grija ca sa nu ma simt dependenta de nimeni(ceea ce parinti mei nu au facut-o,cred,din nestiinta),imi satisface unele capricii,dar...si aici pot spune un mare DAR...este un tip ciudat.Eu nu am parte de nici o imbratisare,nu pot sa-l ating(exceptand perioadele cand trebuie sa ma ajute sa merg pe strada,oferindu-mi bratul),rareori ne dam cate un sarut formal...si eu care credeam ca o relatie bazata pe dragoste este plina de romantism,de cate o mangaiere,un sarut,o declaratie...nu,el este preocupat sa ingrijeasca gradina,pasarile,animalele,sa intretina casa functionala...dar eu vreau sa-si faca timp si pentru mine,sa-mi acorde si mie macar a zecea parte din atentia care cred eu ca e normal sa mi-o acorde...Nu,nu va grabiti sa spuneti ca are pe altcineva,nu,sunt sigura ca imi este fidel,dar este un tip ciudat.Si atunci nu am dreptul sa ma intreb "DE CE EU?",de ce,daca tot mi-a fost harazit si mie un partener,atat de tarziu,nu a fost cineva care sa ma faca deplin fericita?...Poate cer prea mult,poate asta e tot ce merit,pentru ca sunt atat de toleranta si il accept chiar cu aceste defecte si ma culc aproape in fiecare seara cu lacrimi in ochi...pentru ca nu pot nici macar sa am cate o mica disputa cu el,pentru atunci,mama ar triumfa,si nu vreau sa-i dau nici un fel de satisfactie.O mare parte din vina este a ei,pentru ca nu am spatiu de intimitate,ea locuind cu noi.Eu nu ma stiu ca mincinoasa,chiar urasc minciunile,dar de cand sunt in aceasta relatie,spun,aproape in fiecare zi,minciuni...nu grave,ci nevinovate,care intretin linistea in casa.Evit sa spun unuia,ce spune celalalt despre el si asa evit conflictele,care de altfel au mai existat. Datorita acestor trei minunate daruri sunt depresiva si datorita blogului ma pot descarca,si asta este o terapie,ca nu ma duc pe canapeaua unui psiholog,care m-ar asculta si mi-ar goli buzunarele.Aici o fac gratis;stiu ca daca cineva citeste,chiar daca nu comenteaza pe blog,este ca si cum ar fi ascultat din gura mea aceasta destainuire. Oricum,acum ma simt mai usurata,si imi voi face singura curaj sa ma inveselesc singura,mai ales ca mi s-au copt piersicile in gradina(ramurile stau sa pice,de incarcate ce sunt)...asa ca voi ruga pe ciudatul meu barbat sa-mi culeaga cateva sa le savurez,in timp ce voi mai citi din "Biblia hazlie",o carte cat se poate de interesanta.