Prietenie

Am tot citit prin diverse carti,reviste,am auzit comentarii la radio,tv,despre prietenie.In marea lor majoritate,aceste comentarii spun ca nu conteaza cat de des te vezi cu prietenii,conteaza sa stii ca ei exista si ca,la o adica,ai un umar pe care poti plange,sau ai cu cine poti impartasii marile bucurii si impliniri.Oare asa sa fie? Incerc sa-mi spun ca asa este,dar,adanc,in sufletul meu,altceva este scris.Pentru mine,un prieten adevarat isi face timp sa ma viziteze,sa bem o cafea impreuna,sa ne spunem gandurile si sa ne privim in ochi,macar o jumatate de ora.Nu zilnic,poate nici macar saptamanal,dar o data pe luna nu cred ca s-ar prabusi bancile,ca ar da faliment firmele,ca,in fine ar sta lumea in loc,daca ne-am vedea pentru cateva minute. Am trei colege de liceu cu care mai tin si acum,dupa patruzeci de ani,legatura.Intotdeauna le-am considerat prietenele mele...dar cred ca,in realitate,sunt numai colegele mele de liceu.Nici una nu ma viziteaza,ne sunam doar pentru a ne felicita de sarbatori si zilele noastre de nastere.Poate veti spune:dar tu,tu le vizitezi?In ceea ce ma priveste,situatia este putin mai complicata.Din cauza starii mele fizice,nu am fost niciodata invitata la vreo petrecere a lor,in schimb ele au fost invitate la petrecerile mele.Am considerat ca,fiind singura,fara un barbat alaturi de mine,este normal sa nu iau parte la petrecerile lor.Cand,in sfarsit,am gasit si eu un barbat,doua din ele au venit,cred,din curiozitate,sa-l cunoasca pe alesul meu,am fost invitati la una din ele la un gratar,cealalta chiar ne-a facut o vizita la noua noastra casa si atat. Eu,daca,atunci cand locuiam in oras,la bloc,aveam pe cineva la tara,care sa ma invite,nu as fi stat acasa nici un weekend.Sa stai afara,inconjurat de verdeata,cu o muzica buna,un gratar,un pahar de vin,ce poate fi mai relaxant.Si totusi...nimeni nu are timp de putina relazare si o companie placuta. Si asa am ajuns la concluzia ca "prietenele"mele sunt doar vechi cunostinte,si ca de fapt eu nu am prietene,numai cunostinte.Cateva cunostinte din timpul liceului,cateva cunostinte din timpul serviciului,si alte cateva cunostinte mai recente.Cred ca sunt destul de saraca,daca stau toata ziua trabaluind prin casa,privind cateva programe la tv,petrecand cateva ore la calculator. Dar sa nu fiu chiar asa de prapastioasa,am totusi o prietena.Chiar daca locuieste departe de mine,si-a facut timp si a venit la mine pentru cateva zile si mi-a promis ca va reveni.Vorbim aproape zilnic pe mes,ne si vedem si ne facem tot felul de confidente. Asadar,pot spune ca sunt un om implinit:am tot ce imi doresc,am o prietena,am un catel care ma iubeste si un motan independent,si mai ales am sufletul deschis pentru prietenie. Mi-ar placea sa am o zi de five o'clock cu cateva prietene,sa jucam un remi,un scrable la o cafea si o prajitura.Dar cine mai are azi chef de asa ceva.Toata lumea alearga sa faca bani,cariera si cand ajung la pensie au sufletul gol,obosit.Pacat,mare pacat!