luni, 28 mai 2012
Calendarul cepei
La inceput anului,am pus foi de ceapa cu sare in ele,pentru a afla cum va fi acest an,in ceea ce priveste precipitatiile.Toate,cu exceptia celei destinate lunii decembrie,au fost uscate.La momentul acela vedeam prapadul facut de seceta si ma gandeam cu ceva ingrijorare,ca voi avea niste facturi la electrica ceva mai piperate,pentru ca va fi nevoie de multa apa sa udam gradina.
Dar se pare ca ceapa mea,desigur de import,s-a simtit putin dezorientata geografic si ne-a facut un calendar complet pe dos.
Ploile asta care vin ba pe cod galben,ba pe cod portocaliu,de parca ar fi la un oarece raliu,ne-a baltit toate rasadurile,au fericit balariile si de te aventurezi prin gradina risti sa-ti ramana pe acolo un pantof,sau sa te intorci pana la glezne plin de noroi.
Dimineata,cand deschid ochii,in loc sa vad un cer albastru,cu primele raze de soare zambindu-mi ademenitor sa ies mai repede din casa,imi apare un cenusiu care,mai degraba,imi reproseaza ca ma trezesc prea devreme si ca ar fi mult mai placut sa mai lenevesc in pat cateva ore.Astfel de zile,de plumb,cum zicea Bacovia,imi dau o stare depresiva,ma molesesc si ma pun in concursul de cascat alaturi de Gudurel,catelul meu si de Clive,motanul.
Ma intreb,daca dupa codul portocalui,care tine pana maine la pranz,vom avea putin soare,sau mai apare un alt cod,ceva cu picatele si buline,ca de culori simple ca portocaliu si galben,m-am cam saturat.
Vreau sa intru in piscina,vreau sa pot face putina plaja,vreau ca atunci cand fac un gratar,sa-l pot savura in gradina.
Hei,gata cu depresia,sa vedem partea buna a lucrurilor.Pentru ca e destul de racoare in casa,am putut sa calc o gramada de lucruri,pot sa stau sa citesc linistita o carte si pot...ah,nu,vreau sa fie din nou frumos afara...SA APARE SOARELE!
vineri, 25 mai 2012
Prietenie
Am tot citit prin diverse carti,reviste,am auzit comentarii la radio,tv,despre prietenie.In marea lor majoritate,aceste comentarii spun ca nu conteaza cat de des te vezi cu prietenii,conteaza sa stii ca ei exista si ca,la o adica,ai un umar pe care poti plange,sau ai cu cine poti impartasii marile bucurii si impliniri.Oare asa sa fie?
Incerc sa-mi spun ca asa este,dar,adanc,in sufletul meu,altceva este scris.Pentru mine,un prieten adevarat isi face timp sa ma viziteze,sa bem o cafea impreuna,sa ne spunem gandurile si sa ne privim in ochi,macar o jumatate de ora.Nu zilnic,poate nici macar saptamanal,dar o data pe luna nu cred ca s-ar prabusi bancile,ca ar da faliment firmele,ca,in fine ar sta lumea in loc,daca ne-am vedea pentru cateva minute.
Am trei colege de liceu cu care mai tin si acum,dupa patruzeci de ani,legatura.Intotdeauna le-am considerat prietenele mele...dar cred ca,in realitate,sunt numai colegele mele de liceu.Nici una nu ma viziteaza,ne sunam doar pentru a ne felicita de sarbatori si zilele noastre de nastere.Poate veti spune:dar tu,tu le vizitezi?In ceea ce ma priveste,situatia este putin mai complicata.Din cauza starii mele fizice,nu am fost niciodata invitata la vreo petrecere a lor,in schimb ele au fost invitate la petrecerile mele.Am considerat ca,fiind singura,fara un barbat alaturi de mine,este normal sa nu iau parte la petrecerile lor.Cand,in sfarsit,am gasit si eu un barbat,doua din ele au venit,cred,din curiozitate,sa-l cunoasca pe alesul meu,am fost invitati la una din ele la un gratar,cealalta chiar ne-a facut o vizita la noua noastra casa si atat.
Eu,daca,atunci cand locuiam in oras,la bloc,aveam pe cineva la tara,care sa ma invite,nu as fi stat acasa nici un weekend.Sa stai afara,inconjurat de verdeata,cu o muzica buna,un gratar,un pahar de vin,ce poate fi mai relaxant.Si totusi...nimeni nu are timp de putina relazare si o companie placuta.
Si asa am ajuns la concluzia ca "prietenele"mele sunt doar vechi cunostinte,si ca de fapt eu nu am prietene,numai cunostinte.Cateva cunostinte din timpul liceului,cateva cunostinte din timpul serviciului,si alte cateva cunostinte mai recente.Cred ca sunt destul de saraca,daca stau toata ziua trabaluind prin casa,privind cateva programe la tv,petrecand cateva ore la calculator.
Dar sa nu fiu chiar asa de prapastioasa,am totusi o prietena.Chiar daca locuieste departe de mine,si-a facut timp si a venit la mine pentru cateva zile si mi-a promis ca va reveni.Vorbim aproape zilnic pe mes,ne si vedem si ne facem tot felul de confidente.
Asadar,pot spune ca sunt un om implinit:am tot ce imi doresc,am o prietena,am un catel care ma iubeste si un motan independent,si mai ales am sufletul deschis pentru prietenie.
Mi-ar placea sa am o zi de five o'clock cu cateva prietene,sa jucam un remi,un scrable la o cafea si o prajitura.Dar cine mai are azi chef de asa ceva.Toata lumea alearga sa faca bani,cariera si cand ajung la pensie au sufletul gol,obosit.Pacat,mare pacat!
marți, 8 mai 2012
Copiii sunt copiii!
Acum o saptamana am cumparat o caprita.Cand a reusit sa o prinda,a inceput sa planga ca un copil cand este luat de langa mama.Ne-am gandit ca o sa-i treaca in cateva zile,dar ea a continuat sa planga,mai rar cu fiecare zi care trecea,dar tot plangea.
Initial ne-am gandit sa luam o caprita si o mieluta,dar primarul nostru nu are decat capre,asa ca am luat doar caprita.Apoi,de mila ei,ne-am hotarat sa cautam sa luam si o mieluta.Duminica l-am intalnit pe dl.Gigel,care are oi,si l-am intrebat daca putem sa luam si noi o mieluta.Urma sa-l contactam prin Bibi.Ieri,l-am rugat pe Bibi sa-mi dea nr.de telefon,dar nu-l avea,asa ca azi am pornit in cautarea oilor,avand un reper.Nu l-am gasit,dar un vecin ne-a dat numarul de telefon,l-am contactat,am aranjat si pe la 8 seara a sosit noul prieten al capritei Miercurica.Nu a fost sa fie o fetita,e baiat si l-am numit Martisor.
Acum se auzea in curte un dialog nostim:mehehe...behehe...Cred ca faceau cunostinta.Se asorteaza amandoi si la culoare si sper,din tot sufletul,sa nu mai planga nici unul.
Gudurel,catelul nostru cel rasfatat se duce pe la ei si,poate din curiozitate,sau din gelozie,latra la ei.Asa ca,probabil va dormi izolat,ca sa nu poata iesi noaptea sa inceapa sa-i latre si sa strice linistea tuturor.
duminică, 6 mai 2012
Mesterul roman-continuare si sfarsit
Ieri,sambata,a treia zi de cand l-am cunoscut pe mesterul Avram,din Salciile,Prahova.
Dimineata am conectat congelatorul "reparat",ca sa putem pune pachetele destinate lui,la loc.Din pacate,congelatorul era la fel de functional ca acum trei zile...adica,alarma pornita,compresorul ajunsese ca un cuptor,interiorul la temperatura camerei.
L-am sunat pe mester si mi-a cerut cateva detalii,pana ajunge la noi.Telefonul mi s-a descarcat si discutia s-a intrerupt brusc.Crezand ca va veni oricum,asa cum a spus,nu l-am mai sunat in timp ce telefonul era la incarcat.Au trecut cateva ore,mesterul sa apara,pace...L-am sunat din nou,dar acum nu mai imi raspundea,chiar daca am facut apeluri repetate.Stuart s-a aprins tot si a decis...mergem la el acasa.In drum am oprit la Mugurel si am intrebat-o pe sotia lui daca are un alt numar de telefon al mesterului Avram.Era acelasi numar.Am rugat-o sa incerce ea sa-l sune,dar nici ei nu i-a raspuns.Am pornit spre Salciile.Chiar cand am ajuns acolo,mesterul nostru ne suna (probabil o sunase inainte pe sotia lui Mugurel si aflase ca nu suntem prea multumiti de prestatia lui)si ne spune ca tocmai se pregateste sa vina spre noi.Fiind deja la el,ne-am intalnit si dupa discutii aprinse,noi cerand banii inapoi,el spunandu-ne ca ne poate returna banii dupa ce returneaza piesele de unde le-a adus,am decis ca trebuie sa faca rost de bani,chiar daca se va imprumuta,si in cazul ca nu poate repara aparatul in cateva ore sa-si ia piesele si sa ne dea banii inapoi.Ajunsi la coltul strazii noastre,a oprit sub pretextul ca a vorbit cu cineva sa-i aduca ceva bani si noi s-o luam inainte.Nici vorba,asteptam.Am asteptat pret de vreo cinci-zece minute,nu a venit nimeni.Apoi,a intrat la Mugurel,a facut rost de bani,sau s-a facut ca cere cuiva,si gata mergem sa lamurim situatia.Gandindu-ne ca va crea o situatie sa poata pleca si cine stie cand sa se intoarca,i-am blocat masina.Si-a luat sculele,s-a foit ce s-a foit si a ajuns la concluzia ca va incerca sa-i schimbe uleiul,dar ca trebuie sa se duca acasa sa aduca niste ulei.Nu,categoric nu!In concluzie,nici acest motor nu era bun.Am cerut banii,ne-au fost returnati si atunci a putut sa-si ia piesele inapoi.In cele din urma congelatorul vintage va ajunge la fier vechi.
Inainte de a pleca a tot incercat sa se scuze,ca,deoarece noi am dorit o reparatie rapida,a apelat la un alt furnizor de componente si ca nu avea sa stie ce se va intampla...ca el ia de obicei piese de buna calitate de la Bucuresti.Da,dar probabil face asta pentru cei cu magazine.La noi s-a gandit ca poate merge si cu second-hand,sau mai bine zis cu porcarii.
Si-a cerut scuze pentru ca ne-a suparat,dar faptul era consumat si oricum nu-l vom recomanda nimanui.
sâmbătă, 5 mai 2012
Mesterul roman
Acum cateva zile ni s-a stricat congelatorul,unul vechi de vreo 25 ani,dar daca as fi optat pentru trimiterea lui la fier vechi as fi avut probleme cu mama,care,ca mai toti batranii,nu ar arunca nimic chiar daca nu mai functioneaza.Oricum,daca-i spuneam ca nu mai functioneaza congelatorul,vina era a noastra,mai exact a lui Stuart.
Asa ca,am intrebat la macelarie,cel mai indicat loc,unde pot gasi un mester care sa-mi repare,daca e posibil,congelatorul vintage.Mi-au dat un numar de telefon si..."In ce stare e,ce face,sau nu face?...gata,intr-o jumatate de ora vin sa vad ce se poate face."Asta se intampla pe la ora 19....si a venit,pe la ora 22 si ceva.Mesterul Avram,din Salciile,om volubil,bine-dispus,a inspectat cam un minut aparatul si a pus diagnosticul:serpentina trebuie schimbata.Costa,in total 350 lei,avans 200 pentru a cumpara piesa.Stuart l-a intrebat daca nu cumva e motorul-nu,e serpentina.M-am gandit ca,desi este o suma cam mare,prefer sa-l repar,astfel toata lumea sa fie linistita."Maine dimineata,pe la 10,sunt aici,il fac si ii demonstram englezului (adica lui Stuart)ca mai sunt si meseriasi seriosi",nu numai hahalere,de care am avut parte din plin.
A venit a doua zi,dar nu la 10,ci pe la 15,si s-a apucat de lucru.Incet,calm,sa nu cumva sa miste aerul din jur,a deconectat serpentina si...SURPRIZA...nu era acela defectul,ci motorul era dus.
Avea un motor la el,asa ca va schimba motorul si pentru ca tot a adus o serpentina noua,contra a 70 lei,in plus,o va schimba si pe asta...oricum o va schimba,chiar daca nu vrem sa-i platim serpentina,ca manopera e gratis.Deci,din avansul de 200 lei pe care i l-am dat,serpentina face 70 lei,restul pana la 350 lei e manopera.Piperat,nu?Si barem daca ar fi lucrat repede....chiar si o testoasa devine iepure in competitie cu mesterul Avram.Pe la ora 10 seara ne anunta ca nu-i place cum merge,era deja "reparat" si vine a doua zi pe la 10-11 sa-l puna la punct,adica ieri.
A venit pe la ora 14,cu un alt motor,l-a schimbat si pe la 19 ma cheama Stuart sa vad ce tot face,ca totul este dezmembrat si in camera e sauna,iar compresorul era bun de prajitor de paine.Totul e sub control,zice mesterul Avram.La un moment dat,crezand ca nu mai sunt in preajma,da un telefon unui coleg sa-i spuna ca nici motorul asta nu merge cum trebuie.Eu i-am spus lui Stuart si cum era de prevazut acesta s-a infuriat si i-a spus sa telefoneze sa i se trimita un motor bun,sau sa-si i-a piesele,sa returneze banii si sa plece.El dorea sa se duca el dupa motor si probabil ar fi venit in alta zi.Stuart nu a fost de acord si in cele din urma,colegul i-a trimis prin cineva un alt motor.Motor mare,pentru lada frigorifica,totul a fost pus la loc,in viteza melcului si pe la 23,30 ne-am luat la revedere,dupa ce ne-a asigurat ca va functiona mai mult decat lada frigorifica,noua,pe care o avem,i-am mai dat si restul de 220 lei.
Dimineata,Stuart a conectat congelatorul,ca sa putem pune la loc pachetele congelate,inghesuite prin alte locuri.Ghinion,dupa o ora,compresorul era din nou fierbinte,porneste,se opreste si de racit in interior,ba.Becul de alarma sta aprins,ca atunci cand l-am chemat pentru reparatie.L-am sunat si mi-a spus ca va veni.Probabil,ca va veni pe seara,ca sa ne tina din nou pana la miezul noptii.
In orice caz,daca din nou incepe ca trebuie sa schimbe una alta,ii cer banii inapoi,sa-si ia motorul si serpentina si sa se duca sa nu mai stiu de el.Congelatorul il voi da la fier vechi,asa cum trebuia sa fac de la inceput si gata,problema se rezolva,fara atatia nervii,cat ne-am facut de trei zile.
Schimbarea motorului si a serpentinei,cu proba cu tot,ar fi durat,in mod normal,cam patru ore...lui i-a trebuit doua zi,fara cea de azi si rezultatul este nul.
Mesterul Avram din Salciile s-a simtit jignit cand l-am intrebat daca cel cu care a vorbit la telefon este mai pregatit profesional.Eu nu am avut aceasta intentie,dar cred ca ar trebui sa se autojigneasca pentru felul "rapid"in care lucreaza si mai ales pentru priceperea cu care rezolva defectiunile.
MESTERUL AVRAM din SALCIILE este prototipul mesterului roman.Cu astfel de oameni "priceputi"ne rezolvam toate situatiile si de aceea Romania progreseaza atat de repede si bine.
Bravo Romania!Ai mesterii cei mai priceputi din lume!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)