De mult timp am fost tentata sa imi creez si eu un blog,dar imi ziceam,ba ca nu mai am varsta sa ma inham la ceva nou,ba ca nu am ce sa scriu,dar tentatia a fost mai mare.Cred ca nu conteaza varsta,ci daca vrei,intr-adevar,sa comunici ceva,sau macar sa-ti demonstrezi ca ai putin talent la scris.
Ma gandesc ca este exact ca in anii de scoala cand tineam un jurnal de impresii.
Cred ca muza mea inspiratoare,sau e un muz?,ma va ajuta sa nu ma fac de ras,si cei care vor avea curiozitatea de a ma citi,sa nu caste de la primele randuri.
Introducerea fiind facuta am sa incep dizertatia de azi cu urmatoarea tema:Sunt toti barbatii la fel?
Cand l-am cunoscut pe sotul meu,pe net,din prima clipa am stiut ca el este ACELA.M-a sedus cu melodii trimise online exact adaptate la discutia pe care o purtam,a stiut sa-mi incalzeasca inima cu cuvinte potrivite,intr-un cuvant era un romantic.Dupa un an,ne-am mutat impreuna.De atunci,de la iubire,a trecut la adoratie,simtita prin grija pe care mi-o poarta,dar a disparut romantismul.Nu are nimic din barbatul indragostit din filme,care isi imbratiseaza sotia la plecare si la venire.Desi observa orice schimbare de aspect,nu-mi spune nimic,sau o face tarziu.Eu il numesc Groompy,ca asa este aparent,dar in suflet este foarte bun si stiu ca asa a fost de copil si nu se va schimba acum.Totusi eu visez inca la iubitul meu de pe net,si imi e dor de el.Nu pot spune ca sunt nefericita,dar am aceasta nostalgie si imi zic ca nu le pot avea pe toate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu