De la bun inceput vreau să vă spun de concluzia trasă. Cei din Muntenia și cei din Moldova sunt meșteri constructori, de-a lungul drumurilor sunt foarte multe magazine cu materiale de construcție. În partea transilvană, parte locuită în bună parte de maghiari, niciun magazin de profil.
A doua știre bună este că drumurile, cel puțin pe traseul ales de noi, sunt bune, chiar foarte bune. Și aici există o excepție. În Prahova au apărut gropile și gunoaiele.
Bun, acum să plecăm la drum. Mașină așteaptă să ne îmbarcăm.
Prima zi!
Am pornit pe partea Moldovei. Râmnicu Sărat m-a impresionat prin curățenie și copacii, mulți și umbroși. Pe traseu sunt destule locuri de popas și restaurante. Traversând râul Putna, am crezut că este doar un pârâiaș. Apoi râul Trotuș, despicat în mai multe brațe, are încă destulă apă. Ajunși în Adjud am dat peste aceleași blocuri cenușii, stil comunist, noroc că nici aici copacii nu au fost tăiați. Am văzut o biserică care mi-a luat ochii, cupolele erau "haurite".
Trecând prin Valea Seaca mi-a venit în minte "cine trece-n Valea Seacă cu hangerul prins în teacă...." și iată-ne ajunși în Bacău. Clasicele blocuri de zece etaje și puțin ambuteiaj. Când am trecut prin fața "Agricolei" mi-am dat seama că au aflat rețeta obținerii ouălor de aur. Chiar câteva se oglindeau in soare in curtea societății.
Mai departe, trecem prin Dumbrava Roșie, dar din păcate nu am văzut-o pe Lizuca și nici pe bunul ei prieten, Patrocle.
De aici, tot la drum, circulația fiind lejeră, ajungem in Piatra Neamț. Oraș de munte, cu clădiri reabilitate, curat, ca de altfel prin toate localitățile prin care am trecut. Mi-a atras atenția o biserică cu o arhitectura deosebită, pe care, din păcate, nu am avut șansa s-o fotografiez.
Aici, fac o mică paranteză. Aproape toate pozele sunt făcute din mersul autorulotei. Deci, sunt instantanee din mers.
Trecând peste o Bistriță firavă am ajuns într-un oraș la poale de munte, cu o imagine panoramică în culori de la verde, la ruginiu și arămiu, Piatra Neamț. De aici Bistrița devine din ce mai impunătoare. Ne apropiem de primul popas. Destinația e barajul Bicaz. După ce ne-am fâțâit să găsim un loc de parcare, în final ne-am oprit în spatele terasei La Bibanu.
Am mâncat la Bibanu. Eu, păstrăv cu cartofi prăjiți (doar jumătate, restul la pachet). Stuart ceafă de porc, cam tare, cu cartofi prăjiți și salată de varză. Două beri plus mâncarea a făcut 77 lei și cum nu aveam decât sută, am tot așteptat chelnărița, dar dispăruse, așa că s-a ales cu un ciubuc de 23 lei. Probabil că asta e tactica ei.
După drumul de șapte ore, obosită, am dormit neîntoarsă. Patul s-a dovedit foarte confortabil. Pentru că am uitat acasă geanta cu schimburi, nu am avut nici pijama și am dormit semiîmbrăcată.
Ziua a doua.
După micul dejun, ne-am pregătit pentru încă o zi însorită din minivacanța noastră. Am pornit la drum după ora 9, la fel ca și în prima zi, dar hotărâți să nu mai facem un drum așa de lung. Am trecut din nou prin Bicaz în drumul spre Cheile Bicazului.
Prin toate localitățile prin care am trecut în toată excursia, i-am suflat sub fuste dnei Dăncilă, că probabil acum suferă de "cinstită", să mă exprim pe înțelesul ei.😀😉
Din Gheorghieni venim cu un camion cu lemne, care după un timp s-au răzgândit și a plecat în altă direcție.
Suntem în drum spre Tușnad, prin Miercurea Ciuc. Destule locuri de cazare și restaurante. De asemenea sunt gherete cu kiurtos kolac, un fel de rulou din aluat de cozonac, specific maghiarimii. După ce am ieșit din Tușnad băi, ne-am oprit pentru finalul celei de-a doua zi la Hanul Fogado. Am luat un platou secuiesc compus din un șnițel de pui, două bucăți de cotlet, un cârnat de casă, doi mici, cartofi țărănești, salata de varză. Totul foarte gustos. Ca băutură, am luat un suc de mere, bere czicki. Mai pe seara am mâncat două clătite, una cu gen de caise, una cu gem de afine.
Și a doua zi a trecut plăcut. După un somn bun ne pregătim pentru a treia zi.
Ziua a treia
Peste noapte a picurat. Ne-am dat seama după stropii mici de pe ferestre. La plecare ne-a urat drum bun un câine alb frumos, cu un glas baritonal.
Am pornit spre Bod, la o foarte bună prietenă cu care nu m-am mai ai văzut de câțiva ani. Și în această a treia zi este soare și cald.
Deși ne propusesem să stăm o oră, nici nu știu cum au trecut trei. Am discutat diverse cu prietena mea, sora și nepoata ei. I-am dus câteva plante și am luat o cutie plină cu alte plante. După o discuție cu cafea, suc și prăjituri, ne-am luat rămas bun și am pornit din nou la drum.
De la Bod, ne-am întors spre Prejmer, către Intorsura Buzăului. Drumul este bun și peisajul minunat. Peisaj de munte, în colorile toamnei.
Am continuat drumul către barajul Siriu, uitându-ne după un loc de parcare pentru cea de-a treia, și ultima noapte din această vacanță. Chiar în fața barajului, am oprit la un gratargiu, unde am putut parca, în spatele clădirii.
Primele două poze sunt unde am parcat, la marginea lacului de la baraj. Clădirea cu margini roșii e terasa de la grătar. Următoarea (în dublu exemplar) arată un tunel, pe care te poți urca să vezi de sus, în toată splendoarea și măreția lacul de acumulare. Peste drum de grătar este o troiță cu un izvor, unde vin mulți oameni să ia apă, în zeci de bidoane. Iar ultima am făcut-o grătarului, în așteptarea comenzii. Am mâncat cârnați de Pleșcoi, cam usturați, și pastramă de oaie, un deliciu. Apoi am coborât lângă autorulotă și m-am relaxat admirând lacul in înserare. Stuart s-a relaxat pe terasa, la o bere și cu ochii în zare.
Am uitat să vă povestesc de un amic, de la grătar. A venit pâș, pâș până la câțiva pași de masa noastră și cum se uită fix la mine, m-am simțit și i-am aruncat o bucățică de pastramă. Gratargiul i-a aruncat puțină pâine, dar nu i-a trebuit. Apoi, dacă a văzut că nu-i mai dau nimic, s-a mulțumit cu o felie de pâine aruncată de alt client. Mai târziu, a trecut drumul și s-a tolănit la soare. De cate ori aude o mașină care se oprește la grătar, hop și el în vizită.
Ah, încă ceva. Luna este în descreștere și cu colțurile ușor lăsate. Asta înseamnă că vom avea parte de ceva ploaie.
Înainte de culcare am stat de vorbă, depănând niște amintiri, fiecare din viața lui, înainte de a ne întâlni. Începuse să bată vântul destul de tare, de ne clătina cu mașina. Gata, s-a terminat și a treia zi.
Ziua a patra
Peste noapte a plouat in două reprize și pe la șapte a început a treia. Noaptea am dormit cu caldura pornită, pentru că se făcuse cam rece. Dimineață am pornit la drum ca de obicei, alegând ruta via Văleni de munte. Am trecut prin Nehoiu, Pătârlagele, unde am petrecut o vacanță copil fiind, pentru că lucra acolo tatăl meu.
De când am început excursia, drumul a fost foarte bun și liber, fiind în cursul săptămânii. Acum, de la Calvini drumul a început să aibă gropi. De când am plecat de la barajul Siriu, am fost însoțiți de o ploaie măruntă, de toamnă.
După ora 10,30 am intrat în județul Prahova și chiar dacă nu scria nicăieri, ne dădeam seama, pentru că au apărut drumuri cu gropi, pe la Cărbunești, Șoimari....și din loc în loc gunoaie aruncate pe marginea drumului.
Ultima parte din drum am parcurs-o prin Iordăcheanu, Verbila, Urlați și apoi am făcut un ocol pentru că drumul direct spre casă e închis pentru repararea căii ferate din Albești.
În jurul prânzului am ajuns acasă, unde primul lucru făcut a fost un duș grozav.
Astfel s-a terminat prima și ultima excursie din anul acesta. Ne-am simțit foarte bine și Flower Power s-a comportat foarte bine.
