Sotul meu, din relatia anterioara, are trei copii adoptivi, relativ. Spun relativ, deoarece nu i-a infiat, in momentul intrari in relatie cu mama lor, dar s-a comportat cu ei ca un tata natural, lucru pe care ei il apreciaza ca atare. Pe doi dintre acesti copii, in fapt doi tineri trecuti de douazeci de ani, i-am cunoscut in prima mea vizita in Anglia. Cei doi sunt foarte diferiti, nu numai ca gen, ci si ca fire. Tanarul este foarte comunicativ, placut, cu putina carte, dar cu bun simt, in timp ce tanara, mai scolita, este aroganta si ignoranta. Cred ca are pentru sotul meu o afectiune mare si dublata de suferinta pierderii mamei ei au facut-o sa se comporte cu mine ca si cum as fi fost inamica ei. Desi stia ca am sosit si mai ales a aflat si de mine, a fost foarte decisa sa nu ne viziteze, dar la insistentele sotului meu, care s-a rugat de ea sa vina, a venit si ce a urmat nu a facut decat sa ma convinga ca niciodata ea nu va fi binevenita in casa mea. Comportarea ei, de ignoranta totala, usor superioara, de parca as fi fost acolo din mila cuiva, m-a facut sa cred ca vede in mine pe cineva care se interpune intre ea si sotul meu. Atitudinea ei, desi toti cei prezenti au incercat s-o scuze in diferite modalitati, a fost pentru mine o mare jignire peste care nu voi trece niciodata. Daca mama ei, care fie-mi scuzata inpolitetea, bea la greu, s-a inbolnavit de cancer si a murit la o varsta destul de tanara, nu cred ca acest lucru are vreo legatura cu mine. Atata timp cat sotul meu a trait cu aceasta femeie i-a fost total devotat si faptul ca abia dupa doi ani si-a refacut viata de familie, impreuna cu mine, nu ma face partasa in nici un fel la tragica ei poveste.
Dupa acest scurt incident neplacut, dupa cateva zile am pornit la drum spre casa. De data asta am dormit cam tot drumul, trezindu-ma doar cand primeam cate un ghiont de la Stuart, sa fac cate o poza cate unui obiectiv mai interesant, sau cand faceam pauza de cafea si restul...
Cand am ajuns in Austria, fara rovinieta, am gresit drumul si... ghinion... o masina de supraveghere a drumurilor, ne-a reperat, s-a tinut dupa noi si ne-au arestat intr-o curte, pana a venit politia, care ne-a luat actele noastre si ale masini si ne-a dat o ora sa achitam amenda si nu ne-a dat drumul pana nu am platit o amenda destul de mare. Pacat ca politistul era tare dragut, dar foarte afurisit...
De frica sa nu patim la fel, am luat rovinieta si in Ungaria si in tara.
Indiferent de cheltuieli si incidente neplacute, am ramas incantata si mi-am dorit sa pot revedea Anglia, si am revazut-o.
Dupa ce ne-am intors, am luat-o pe mama, din nou, la noi si am facut primul Craciun impreuna.
Ninsese si totul a fost foarte frumos. Intr-o seara, am fost cu Stuart la vecinul Csiki si acolo, ca de obicei, s-a baut tarie, asa ca la intoarcere, desi eram atenta pe unde calc, sa nu alunec, asta s-a intamplat si... am aterizat drept pe fund si in cadere l-am tras si pe Stuart dupa mine, ca era cam ametit si isi uitase echilibrul undeva pe langa pahar. In incercarea noastra de a ne ridica, nu faceam decat sa cadem la loc razand, de cat de caraghiosi eram. Noroc cu Melinda, fata lui Csiki, care a venit si ne-a ajutat sa ne ridicam.
Aici vreau sa fac o paranteza in legatura cu atitudinea pe care o are Stuart cand bea. Spre deosebire de marea majoritate a barbatilor, care isi pierd capul, devin violenti in vorbire si comportament, el devine un bonom, un jovial care glumeste si nu-ti face acea sila pe care, cred, orice femeie o simte cand isi vede barbatul cel putin afumat. Nu-mi face placere ca bea, dar nici nu-i pot reprosa vreun comportament urat. In starea lui euforica, de multe ori m-a facut sa rad, sa ma simt bine, glumind si m-am simtiti iubita si dorita.
