Sa ne intoarcem la evenimentele petrecute de Craciun, 200.. Dupa sarbatori, cam pe la sfarsitul primei saptamani, a revenit in tara lui si mi-a promis ca ma anunta de cum ajunge acasa. Si iata-ne, din nou, impreuna, ca si cum nimic nu se intamplase. Chiar daca, in sufletul lui, pastreaza aceasta trista amintire, nu mi-a reprosat niciodata.
Mama era, in continuare, convinsa ca nu-mi va da banii, ca daca dorea sa-mi dea o facea de la inceput. I-am spus ca va reveni de Pasti si atunci o va face. Am decis amandoi sa nu mai vanda Paradisul si sa locuim acolo o perioada... mai tarziu, vom vedea. Acasa, lucrurile erau duplicitare... daca intr-o zi, mama reactiona pozitiv cand ii spuneam ca voi lua cu mine unele lucruri, pentru noua mea casa, in urmatoarea zi, era ca si cum abia atunci afla ca ma voi muta... si asa a fost mai tot timpul.
A sosit si ziua cea mare. Iubitul meu era din nou la usa mea, decis sa-mi dea banii si sa ma ia cu el, sa fim o familie. L-am intrebat cat va sta de data asta, in tara si el mi-a raspuns tot printr-o intrebare: " Tu cat vrei sa stau?" I-am spus ca as vrea sa nu mai plece si asa a facut... asta a fost marea surpriza pe care mi-a facut-o. Inainte de a reveni in Romania si-a incheiat socotelile cu serviciul si s-a hotarat sa nu mai aiba un program fix, deci a renuntat la servici. Dorea sa traiasca liber, in mijlocul naturii si sa fie alaturi de mine.
Astfel mi-am inceput eu viata de familie. Cam tarziu, dar niciodata nu-i prea tarziu sa incerci sa-ti schimbi viata in speranta unor imbunatatiri, a unor noi experiente. Daca pana acum ma gandeam doar ca ar fi frumos sa am si eu familia mea, sa ma desprind de casa parinteasca, in clipa cand l-am intalnit pe iubitul meu, mi-am dorit acest lucru din tot sufletul. El a stiut cum sa-mi starneasca aceasta dorinta, cu mult tact, rabdare, umor. Si nu in ultimul rand, cu dragoste. Dragostea lui pentru mine nu este un foc pasional, ca la nouasprezece ani, desi ne comportam de multe ori ca doi adolescenti trazniti. Dragostea lui se manifesta matur, prin grija pe care mi-o poarta, prin straduinta de a-mi crea mijloace sa fiu independenta, prin aprecierile la adresa mea in fata prietenilor si familiei lui. Este o dragoste cerebrala, eu ii mai reprosez ca este rece, dar asa este el. Simt si stiu ca ma iubeste si desi mi-as dori sa fie mai tandru, mai cald, trebuie sa ma multumesc cu ce am.
Iata-ma in prima mea zi de familista. Am ajuns in Paradis seara si inevitabil am urcat in dormitor. El deja cumparase mobila. Cand am intrat, am avut un soc. Camera mi se parea atat de mica... patul era supradimensionat. Am iesit pe balcon si am inceput sa plang. Nu stiu ce a crezut el ca m-a adus in acea stare, dar m-a lasat sa ma linistesc. Am dormit prima mea noapte de familista intr-un pat unde numai in anumite "ocazii" ne intalnim. Jumatatea fiecaruia este atat de mare, incat ai impresia ca esti singur in pat. De a doua zi, am inceput sa ne organizam viata impreuna, incepand, in primul rand, cu bucataria. Apoi, a aranjat baia, am mai cumparat mobila. In sufragerie au aparut o canapea, un televizor, combina, video si astfel casa arata din ce in ce mai mult a camin. Dorinta mea cea mare a fost sa am perdele, dar el nu vroia... totusi am avut si perdele si draperii, toate facute de mine.
De la sfarsitul lui martie si pana in iunie, am fost la mama cam la fiecare doua saptamani. Am facut sarbatorile de Pasti cu ea. Cand nu eram la ea, ii telefonam, dar toate astea nu insemnau, pentru ea, nimic. Ma vroia acasa, cu ea. Era din ce in ce mai nemultumita si nefericita de plecarea mea.
In martie, inainte de a pleca, i-am dat banii fratelui meu, aproape 18000 lei, ca parte de succesiune, si apoi am facut acte de vanzare-cumparare pe numele meu.La notar, mamei i s-a spus ca nu e cazul sa faca o drama din plecarea mea ca doar o sa ne vizitam oricand.
In cele trei luni scurse, venirile mele la mama deveneau adevarate cosmaruri. Plangea tot timpul, reprosandu-mi ca am parasit-o, dupa cat s-a sacrificat ea pentru mine. Eu vad altfel lucrurile, si i-am spus ca a facut ceea ce orice mama face pentru copilul ei. Ea tinea mortis sa locuim cu ea in apartament. Acest lucru nu era posibil din varii motive. Compartimentarea, lipsa activitatii pentru Stuart.
In iunie, sotul meu ( de acum asa il voi numi, desi nu am legalizat relatia), a primit niste vesti din Anglia si a trebuit sa programeze un drum acolo si mi-a indeplinit si dorinta mea de a vedea acea tara de care eram indragostita inca din scoala. Dar pana atunci...
