Companiile de cablu - sistem comunist

          In timpul liber, butonez sa mai vad cate ceva pe la tv. Sincera sa fiu, nu urmaresc decat vreo trei emisiuni, restul mi se pare balast intelectual, mai ales de cand mai toate posturile au ca directiva suprema promovarea unei anumite etnii, in toate formele ei, scandal, muzica, "divertisment"...
          Dupa cum spuneam, butonez si din zecile de canale, un sfert sunt cu desene animate, un sfert cu sport si din ultimul sfert, doar un sfert prezinta ceva de interes. Lucrul acesta m-a dus cu gandul la a doua parte a anilor '80, cand ma duceam la o librarie, in drumul meu spre casa, si cumparam carti, ultimele aparitii, care se vindeau la pachet, asta insemnand ca la o carte buna mai cumparai una sau mai multe proaste, maculatura comunista. Tot asa, la diverse magazine de alimente cumparai anumite produse impreuna cu unele nevandabile. Asta era politica de atunci.
          Astazi nu se mai pune problema balastului cand cumperi ceva, alimentar sau nu, cu toate ca te poti alege doar cu balastul, dar cu eticheta de lux.
           Acelasi lucru se intampla cu companiile de cablu, indiferent de nume. Iti fac tot felul de oferte greu de refuzat, dar in realitate nu ofera nimic. Eu, ca alte zeci de mii de familii, nu dorim zece canale de desene, alte zece de sport, si sunt convinsa ca toti operatorii de cablu stiu foarte bine lucrul acesta. Atunci de ce nu pun aceste grupuri de canale in pachete separate pe care cei care doresc le pot achizitiona, eventual chiar contra cost.
          Mie imi plac desenele animate, mai exact lung metrajele, care sunt extraordinare, dar care sunt difuzate si de principalele televiziuni romanesti. M-ar incanta sa pot urmari cateva posturi italiene, asa cum avea UPC acum cativa ani, nu mai stiu acum, deoarece unde locuiesc nu avem UPC. De asemenea cateva posturi germane, englezesti, spaniole, franceze. Avem atatia romani care lucreaza in aceste tari si cand sunt acasa pot urmari aceste posturi pentru ca inteleg limba, si nu numai ei, pentru ca romanii sunt destepti si cunosc mai multe limbi, mai ales pe cele de larga circulatie. De ce nu exista o deschidere mai mare catre diverse posturi de divertisment straine? Le este frica operatorilor de cablu ca romanii nu vor mai urmari programele actuale cu scandaluri, crime, divertisment de proasta calitate? Nu pot invoca faptul ca acele posturi despre care am pomenit sunt cu plata, ca nu este adevarat.
         Sper, din tot sufletul, ca sa vina si acea zi  cand voi putea sa am ezitari in alegerea unui canal tv, ele fiind foarte tentante.

The Session, sau Lectia de sex

       Cu cateva zile in urma, am vazut un film despre un barbat cu o deficienta fizica majora, in urma poliomielitei pe care o avusese la varsta de sase ani. Era imobilizat la pat, neputand sa-si miste nici mainile, nici picioarele. Pe timpul noptii era bagat intr-un aparat, numit plaman de otel, deoarece nu putea respira mai mult de doua-trei ore fara suport. Pe timpul zilei avea o persoana care ii purta de grija. Banuiesc ca paralizia lui era spastica, deoarece era tot timpul intins in pat, chiar si atunci cand era scos din casa.
       Marc, acesta era numele lui, avusese ideea de a scrie despre " sex si dizabilitate fizica", insa cei cu care discutase despre acest articol, nu avusesera bani pentru a face un sondaj si eventual un experiment de acest gen. Bietul Marc, desi complet imobilizat, avea simturile normale, mai ales atunci cand femeia care il spala ajungea la organele lui genitale. Atunci involuntar ejacula, ceea ce nu-i facea mare placere. Din acest motiv nici nu avea o ingrijitoare permanenta. La un moment dat angajeaza o tanara, care se ataseaza destul de mult de el si chiar il scoate la un pic-nic, impreuna cu prietenul ei. Marc ii declara ca s-a indragostit de ea si o cere de sotie, moment in care, fata da bir cu fugiti. In locul ei este angajata o chinezoaica, pragmatica.
       O data cu chinezoaica, vine si vestea ca au aparut bani pentru articolul lui despre sex. Sta de vorba cu diverse persoane, cu deficiente fizice, care povestesc cum fac sa aiba experiente sexuale normale. Dar Marc trebuie sa aiba el insusi o astfel de experienta pentru a putea scrie in cunostinta de cauza. Pentru aceasta este contactata o "terapeuta sexuala", adica o prostituata platita de o asociatie pentru a face sex cu persoane in situatii deosebite. Aceasta terapeuta, avea familie (sot si copil). Sotul ei stia ce meserie are si se pare ca nu-l deranja. De cum s-a cazut de acord asupra zilei si locului de intalnire, Marc a fost dus de chinezoaica la magazin sa-si aleaga o camasa cu care sa faca impresie. La prima intalnire, terapeuta, dupa ce fac schimb de mici amabilitati, se dezbraca si se baga in pat langa el. Il mangaie si apoi ii ia mana sa o mangaie si el pe ea, moment in care bietul Marc iar ejaculeaza. Dar fata nu se supara si ii da sperante ca data urmatoare va fi mai bine. A doua oara, din anumite motive, ajung intr-un motel. si de asta data, ejaculeaza imediat ce se baga ea in pat. Dar ea il mai lasa putin si incearca sa aiba un contact cu el, dar nu reuseste. Abia la a treia intalnire, reusesc sa aiba un scurt contact. Apoi, la alta intalnire, isi sincronizeaza simturile astfel incat sa ajunga la satisfactia suprema in acelasi moment.
         Din clipa cand a fost anuntat ca poate sa scrie despre subiectul propus de el, Marc, ca un bun crestin, se duce , sau mai bine zis, este dus la biserica sa ceara incuviintarea preotului pentru ceea ce avea sa faca in continuare. Preotul, usor depasit de situatie, ii da totusi acceptul, mai ales ca dupa fiecare intalnire, Marc venea si ii povestea in amanunt totul.
         In timpul intalnirilor "initiatice" Marc se indragosteste de "terapeuta" si ii scrie o poezie pe care i-o trimite acasa. Sotul reuseste sa o citeasca inaintea ei si o arunca la gunoi, dar ea se scoala noaptea si o cauta si o citeste. Si ea era indragostita de el. Il viziteaza si tipa care daduse bir cu figiti, care ii declara si ea ca il iubeste, dar intr-un "alt" fel si ca pleaca undeva in Europa.
        Oricum, tipul pare ca frange inimi si mai are si bastonul foarte vioi, desi tot restul corpului este complet inactiv. Moare la 49 de ani, si la inmormantarea lui iau parte si cele trei femei care l-au ingrijit si l-au iubit.
         Un film inspirat din realitate, dar care nu poate fi real decat in America. Nu vad de ce trebuie sa existe o meserie ca aceea de "terapeut sexual", cand am vazut situatii in care baieti, paralizati complet, aveau parte, in spital, de nopti fierbinti cu asistentele. Oricand pot apela, contra cost, la o prostituata.
         Nu exista nici un conflict intre o persoana cu deficienta fizica si viata sexuala. Atata timp cat exista simturi, cat exista posibilitatea excitarii, totul se poate adapta, astfel incat oricine poate avea un contact sexual perfect normal. Poate este ceva mai greu pentru un barbat, pentru ca se presupune ca el trebuie sa aiba initiativa. O femeie se lasa iubita, si chiar daca nu are experienta, cu rabdare barbatul care o iubeste, o va invata si o va ghida spre stisfactia totala.
         Marc, cred ca a fost putin smecher. Neindraznind sa aduca acasa o prostituata, a recurs la smecheria cu articolul, astfel incat, sa aiba parte de cateva intalniri amoroase platite de o asociatie. Deh, poate ca e mai excitant sa faci sex pe bani contribuabililor. Oricum Marc ne-a dovedit ca totul la el era foarte teapan si deci a reusit sa o faca pe biata terapeuta sa-l iubeasca si sa nu-si mai doreasca sa fie luata in brate de propriul sot.
       Acum, la cateva zile distanta, privesc in mod sarcastic la acest film, care la momentul vizionarii m-a facut sa am diverse stari, de la tristete, la multumire ca a avut si el parte, inainte de moarte, de cateva zile de extaz.
       Adevarul este ca, orice ar spune unii oameni, fiecare avem dreptul sa cunoastem viata sexuala, chiar daca uneori ea este foarte scurta, sau unora le provoaca traume. Nimic nu poate inlocui sentimentul de fericire pe care ti-l da acel moment special.